Au trecut norii peste gradina, au aruncat doar o privire inspre ea si au plecat mai departe lasandu-ma pe mine cu ochii in soare. Nu a fost ploaie peste gradina si legume in aceste zile si astazi cand am ajuns printre ele nu am mai putut sa le fac fata- toate vroiau apa.
M-am asezat peste iarba la margine de gradina, am privit, am gandit un pic si am hotarat, astazi este ziua rosiilor. Spre ele m-am indreptat, printre alte straturi am trecut si inainte de a ajunge, morcovii s-au agatat de mine prin frunzele lor. Mi-am aplecat privirea inspre ei si i-am intrebat ce vor? S-au facut lideri de sindicat in gradina si au inceput sa-mi spuna doleantele legumelor din gradina- ca fasolea are pretentii de sapat pe langa ea si de pari pentru cele care au trecut de gradinita, ca ceapa care nu are prea multe pretentii la pamant ingrasat ar vrea macar o atingere, ca virgula, cartofii pe care i-am pus prima data in pamant in viata mea de gradinar se chinuie si ca de ce m-am apucat de pus la ei daca habar nu am ce si cum cu ei, ca de ce am amestecat in pamant salata cu usturoiul, ca de ce ....si de ce? Si am obosit pe sistem nervos chiar inainte de a ma apuca de treaba... si am luat o pauza de gandire.
Si asta cu speranta ca exista....
Am uitat ceea ce este important- moni,iri, vrajeala cu judetele tarii, pepe si oana, o alta oana, pasajul din bucuresti pentru care se bat unii in merite ... si intreaga noastra tara in care traim...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu