Gradina perfecta

In drumul pe care il strabat inspre si dinspre locul de munca, exista o gradina pe langa care trec si de fiecare data incetinesc mersul masinii pentru a privii si a respira placerea acelei gradini.
In multe dimineti vad gradinarul cum isi uda gradina, in multe dupa amieze vad alte si alte schimbari in gradina si nu incetez a ma minuna.

Admir si ma intreb -oare eu de ce nu am putinta acelui gradinar?
Nu stiu a raspunde, poate trairile acelei gradini si a acelui gradinar sunt legate intre ele intr-un fel pe care eu nu-l inteleg si poate nu voi reusii a-l intelege vreodata sau poate ca in lumea asta sunt simturi ascunse mintii mele si eu nu stiu. Intrebari, simple intrebari dar dincolo de ele raman cu o mare admiratie pentru trairea acelei gradini si pentru cei ce o inconjoara cu munca si placerea lor fiindca o asemenea gradina nu poate exista fara o credinta, o placere si o traire alaturi de fiecare planta-fiinta- in parte.
Sarut mana pentru placerea privirii si a stiintei ca se poate si ca exista.
Si inca o data...

... si ce bine este!...