Intr-un final un prieten a ajuns pe blog, m-a vizitat cu o alta ocazie si printre vorbe mi-a spus despre blog. Un dram de uimire mi-a spus ca a ramas pe fata lui in momentul in care a inceput sa citeasca. M-a intrebat in fapt ce se intampla, de ce-i pare ca sunt un alt om prin ceea ce scriu si un altul in felul in care ma stie el de douazeci si ceva..
Am tacut o clipa, apoi mai multe si mi-am dat seama ca are dreptate si m-am intrebat- ce se intampla?
Exista realitatea zilei in care sunt sudor si in care simt arsurile stropilor in fiecare zi de munca si mai exista o alta in care traiesc alaturi de gradina mea in care arsurile stropilor de sudura devin stropi de ploaie. Si dupa putine ganduri am realizat ca acest blog face parte dintr-o alta lume si ca prietenul meu are dreptate- sunt lumi diferite.
Sunt doar o parte prin ceea ce scriu pe blog, ma regasesc in cuvintele scrise dar ele pier in clipa in care inchid blogul si in acea clipa uit cuvintele.
Implinit ma simt prin familie, restul sunt doar radacini ce o ajuta sa fie floare, de aceea ma rog sa am puterea de a nu amesteca aceste lumi fiindca in clipa in care se lovesc rezulta un dezastru.
Si-n drept daca mai vreau sa spun cine sunt aici, prin cuvinte, cred ca sunt gradina mea.
Fiindca pe acest blog sunt si ma simt ca si o gradina, altceva nimic si imi este de ajuns, aici.
Si mie mi s-a intamplat sa mi se spuna ca pe blog sunt alt om. Poate este din cauza faptului ca aici nu ne mai ascundem, nu ne mai punem masti pentru ca nu ne mai este teama ca suntem judecati. Aici suntem noi si atat. Cui nu-i place, poate inchide si gata, noi tot astia suntem. Poate ca ar trebui sa fim asa si in viata...
RăspundețiȘtergere