Rosia verde2

...am inceput ai rupe frunzele ce atingeau pamantul fiindca stiam vorbele ei din anii trecuti- nu-mi lasa frunzele sa se coboare pe pamant, in sus vreau sa ma inalt.
M-am intrebat atunci de ce o asa mare dorinta si-n timp mi-am dat seama ca pe langa dorinta ei de inaltare, eu gradinarul trebuie sa am grija ca pamantul care ii da viata sa nu-i atinga frunzele fiindca in aceasta atingere se afla moartea ei si ca astfel mana ii va aduce sfarsitul inainte de inceput si fara si cu mila i-am rupt primele frunze.. Am facut aceasta rupere de frunze pe timp uscat si nu am mai atins rosia un timp in care ranile facute de mine sau cicatrizat.
Apoi am pus pamant bogat la radacina ei si apa i-am daruit fiindca mi-a cerut.

In timp ce scriu aceste cuvinte ascult din trecut Alifantis...si acum vad pentru prima data aceste imagini...

Frumos si frumosi sunt toti acesti oameni ce sau adunat pentru o bucurie!

Dar sa nu uit- am acoperit pamantul bogat din jurul radacinei si astfel am aerisi-o si i-a placut ,mai ales in noptile cand aerul mai rece ii gadila radacinile mult prea incalzite de soarele zilei.
Acum traiesc cu intrebarea- de ce nu incep a stropii rosia cu solutie contra manei mai ales ca stiu ca nefacand acest fapt pot pierde Regina?
Si este un chin a umbla printre rosii si a avea grija de ele fiindca simt ca un simplu praf sau o simpla atingere ii poate aduce sfarsitul si nu as vrea asa ceva.
Acum ma opresc fiinca asa simt si ascult...poimaine Doru Stanculescu implineste 61 de ani, multi ani!- iar frumosul de Pittis acum se odihneste...