O zi din viata mea

Eram undeva, imagini treceau prin mine, tin minte doar un rand de plopi batrani langa o cale ferata, un mic lac plin de iarba subacvatica si un miros de sulf- apoi m-am trezit- telefonul suna strident chiar langa capul meu. Am grait in soapta cuvintele obisnuite- de parca bietul telefon ar avea vreo vina, am respirat pret de cateva clipe si m-am ridicat din pat. A urmat o alta obisnuinta, drumul spre baie, spre bucatarie- implinire de sendvis, o usa deschisa si mai apoi inchisa si o coborare din bloc spre masina de serviciu. Bineinteles ca la iesire din bloc am ramas iarasi uimit de intunericul de afara, Hunedoara este prea saraca sa-si permita luxul de a lasa luminile strazilor sa prinda inceputul de zi. Si greu este pentru un sofer de Dacie abia trezit din somn sa faca fata pe drumurile orasului, masini cu faruri puternice, oameni grabiti sa mearga la munca si un drum plin de denivelari si canale aflate cu mult sub nivelul strazii- toate acestea sunt un chin pentru mine in drumul ce trebuie sa-l fac pentru a imi aduna colegii de munca.
Impreuna am ajuns la poarta de combinat si inainte de intrare astazi am fost pus de o pazoaica de poarta foarte constiincioasa sa declar pe hartie toate minunile de scule cu care noi intram in combinat- si am luat un pix in primire, doua foi pentru dublu exemplar si am inceput a scrie.
Se luminase de ziua intre timp iar eu incepeam a scrie- si ma simteam ca un scolar, abia imi legam cuvintele, abia imi aminteam j-ul mic,scriam si un zambet imi statea pe fata pentru neputinta mea.
Am trecut intr-un final de poarta lasand in urma o pazoaica multumita fiindca si-a facut datoria si un mine oarecum stingher fiindca a inceput a uita sa mai scrie.
Impreuna cu ai mei colegi am muncit si dupa o ora am revenit la poarta, am trecut de ea salutand si ne-am indreptat spre o alta lucrare pe care patronul nostru ne-a dat-o- sa facem un alt gard de protectie in jurul combinatului.
Si am ajuns in acel loc, lopetile sau lipit de maini si am inceput a face gropi pentru stalpii ce vor venii pusi in ele.
Era ora noua, eram la inceput de sapat si la acea ora ma opresc acum ...fiindca eu unul, nu as avea rabdare sa citesc toate prostiile pe care le scrie un sudor care sapa gropi si care peste o saptamana va fi somer.
Si maine este o zi pentru ziua de azi.