Gradina inspre sfarsit sau inceput?

Trec zilele, soarele apune tot mai in graba si drumurile inspre gradina imi par tot mai rare.
Astazi a fost unul, printr-un vant ciudat de inceput de toamna si inceputuri de caderi de frunze, am ajuns.

Am gasit gradina intr-o uscaciune ciudata, o ciudatenie pornita nu din firescul culorilor ci din venirea lor prea repede peste gradina.

Ultimii castraveti ai celei mai slabe recolte din care au rezultat doar 32 de borcane de 800gr. de muraturi.

Ultimele rosii- le-am privit si tot ma incerca un gand, sa le intreb ceva...dar am tacut.

O parte din dovleceii- asteapta ziua in care va fi sarbatoare fiindca adunarea semintelor, asta si este.

Singura si unica mea recolta de vinete...parca as rade un pic insa trebuie sa recunosc, au flori frumoase.

Mai este si gutuiul, bun si deosebit gust are gutuia!

Intr-un final, prin uscaciunea gradinei am gasit un petec de verde ...

...si prin el mi-am dat seama ca in curand vine vremea insamantarii si ca asta trebuie sa o fac inainte de a murii gradina- si astfel ma contrazic in vorbe, dincolo de ele, ea nu moare.