O alta masina incarcata cu zgura a trecut, un alt praf s-a ridicat in urma ei iar eu mi-am asezat gramada de oase obosite peste o gramada de moloz, am inspirat si respirat precum am putut si-n acel timp bruma mea de inteligenta s-a pornit la drum, si-n acele momente de respirare mi-am amintit din nou despre mine, despre ceea ce inseamna limita mea in gandire si in fapte, si trecutul s-a coborat inca o data peste mine.
Sunt limitat in gandire, in a face ceea ce trebuie facut in firesc si sunt suparat pe mine si neputinta mea de care imi dau seama tot timpul prea tarziu- regret, regret inainte de a imi parea rau dar asta sunt, nu pot face nimic pentru mine pentru a evita marginimea gandiri mele.
Este bine ca inca mai cred si mai este bine ca nu sunt singur, ca am alaturi de mine o mare doamna si un mare copil, iar ei ma iarta intotdeauna.
Si-n acea zi orele aratau cifra 10.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu