Azi vine vecinul si-mi spune- ma Dane stateam anu trecut pe geam si ma minunam ce rosii mari si frumoase aveai.Nu ai oprit cumva cateva seminte sa ne dai si noua?
Zic- nea Marine, nu am oprit seminte ca nu stiu daca mai iasa ceva din ele, samanta de rosii am cumparat-o de la supermarket, e tratata, de aia le merge bine dar nu au gustul alora batranesti.
Pe nea Marin nu la interesat asta, nu a plecat pana nu i-am explicat ce si cum cu ele si cum sa aiba si el samanta asa buna de rosii.
In drum spre casa gandeam- prin nea Marin am mai pierdut o samanta de rosie romaneasca, grija trebuie sa am de cea pe care am primit-o din Teleorman, de la mama ei, Romanica.
Si cu un gand trist speram ca cei ce mai au samanta buna sa nu-si bata joc de ea, sa o puna macar intr-un colt de gradina pentru ca ea sa fie mai departe printre noi. Cred ca astfel ramane destul loc si pentru rosiile mari si frumoase vazute de nea Marin.
Si iata-le, sunt mari si frumoase, au si ceva gust dar cand ia-m facut proba mesei- am dat cu ea de masa si a sarit in sus ca o minge de tenis lovita de pamant, am simtit un alt fel de gust.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu