n

n

29 aprilie 2011

Sotiei mele care pleaca departe

Incerc, pun un cantec, il ascult, apoi scriu.

Intind mana in sus, acolo unde cuvintele se zdrobesc intre ele,
prind unul in palma, il prind si-l trag in jos, aproape de mijlocul trupului meu, incerc sa-l mangai, sa-l inteleg fara al intreba la ce bun si cum ar putea sa-mi fie de folos.
Si il simt cum se freamata, cum se zbate ca o nastere, cum vrea sa se dezvaluie si sa-mi arate locul in care sta puterea lui,
in inima mea,
in dragostea mea fata de familie.
Doamne, da-ne putere sa ne trecem fericiti, impreuna.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu