n

n

15 iulie 2011

Din nou, rau- seceta

In dimineata am trecut prin gradina si a-m auzit-o cum striga dupa apa. Am incercat sa-i implinesc dorinta insa este greu,- mi-a spus ca apa ce curge din stropitoare este aproape in van fiindca pamantul este mult prea secat si cald- am tacut, nu i-am raspuns si am continuat a uda in van.
Printre rosii a-m umblat si ca regine ce sunt, am incercat sa le ating cat mai putin cu putinta, apa mi-au cerut si ele si putina le-am daruit--acum ce pot sa gandesc,- mai las gradina un strop in asteptarea ploilor iar daca acestea nu vor venii in gand am sa cer ajutor altor gradini.
Si acum dupa ce am scris aceste randuri despre seceta din gradina mea aflata la cinci kilometri de apartamentul de oras in care se coace tot familionul, stau o clipa....aceasta a fost clipa,...si ma gandesc- oare ce isi spun cei ce citesc aceste randuri, oameni asezati la casele lor, cu robinet in curte si cu puterea de a uda atunci cand pamantul o cere,- parere de rau sau o alta despre care nu vreau sa scriu, au?

Acum in noapte, gradina respira a racoare si se bucura, noi stam in apartament, ne coacem si ne bucuram pentru respiratia ei... si ne uitam la serialul favorit, Anatomia lui Gray.

2 comentarii:

  1. A venit intradevar peste o parte a tarii, aici nu- si continui a ma chinuii sa mut o parte din parau peste gradina. Asta e.

    RăspundețiȘtergere