La multi ani!
n
30 decembrie 2011
29 decembrie 2011
Doctor si agent in vanzari de medicamente
Imaginatie
trezire din somn, in noapte, durere si neliniste
in rasarit de lumina, un drum la spitalul orasului...,la urgenta lui
privire si intrebari de asistenta...
neputinta si chemare de medic...
in ajutor.
Alta neputinta
si sfat de trimitere catre alt spital, din alt oras...
motivare...
nu exista specialist de urgenta in durerea ta.
O alta plecare,
un alt drum,
o alta asteptare printre alti durerosi
si un rezultat.
O RETETA DE MEDICAMENTE SI UN CARD PLASTICAT CE SE POATE FOLOSI O SINGURA DATA INTR-O ANUME FARMACIE
usurare, neantelegere si mai apoi
uimire.
...uimire si intrebare fiindca s-a nascut o nestiinta,
cel ce mi-a ajutat trupul ce este in fapt,
doctor specialist
sau
agent in vanzari al farmaciei datatoare de carduri cu reducere de pret!?
...7 la suta.
drum strabatut,
oprire la prima farmacie intalnita,
doi mari actori se bucura si canta,
intrebare si raspuns,
160 de lei.
un zambet si o ducere spre departe,
ajungere la farmacia recomandata de doctorul agent...
- Ne pare rau, antibioticul...nu-l avem, din cele cinci medicamente, avem doar trei.
Privire prin dihania de farmacie,
neintelegere si drum pe mai departe.
O farmacie minuscula, de cartier,
o domnisoara si un rest de reteta...
-privire peste monitor de calculator..., asteptare...
adunare de antibiotice din cutii separate,
imprastiate prin rafturi, parca uitate.
- Sa stiti ca o data sau de doua ori pe an, vindem aceste antibiotice
aduna, se chinuie si intr-un final gaseste cele sapte pastile...
120 de lei...
una pe zi,
timp de sapte zile...
trezire din somn, in noapte, durere si neliniste
in rasarit de lumina, un drum la spitalul orasului...,la urgenta lui
privire si intrebari de asistenta...
neputinta si chemare de medic...
in ajutor.
Alta neputinta
si sfat de trimitere catre alt spital, din alt oras...
motivare...
nu exista specialist de urgenta in durerea ta.
O alta plecare,
un alt drum,
o alta asteptare printre alti durerosi
si un rezultat.
O RETETA DE MEDICAMENTE SI UN CARD PLASTICAT CE SE POATE FOLOSI O SINGURA DATA INTR-O ANUME FARMACIE
usurare, neantelegere si mai apoi
uimire.
...uimire si intrebare fiindca s-a nascut o nestiinta,
cel ce mi-a ajutat trupul ce este in fapt,
doctor specialist
sau
agent in vanzari al farmaciei datatoare de carduri cu reducere de pret!?
...7 la suta.
drum strabatut,
oprire la prima farmacie intalnita,
doi mari actori se bucura si canta,
intrebare si raspuns,
160 de lei.
un zambet si o ducere spre departe,
ajungere la farmacia recomandata de doctorul agent...
- Ne pare rau, antibioticul...nu-l avem, din cele cinci medicamente, avem doar trei.
Privire prin dihania de farmacie,
neintelegere si drum pe mai departe.
O farmacie minuscula, de cartier,
o domnisoara si un rest de reteta...
-privire peste monitor de calculator..., asteptare...
adunare de antibiotice din cutii separate,
imprastiate prin rafturi, parca uitate.
- Sa stiti ca o data sau de doua ori pe an, vindem aceste antibiotice
aduna, se chinuie si intr-un final gaseste cele sapte pastile...
120 de lei...
una pe zi,
timp de sapte zile...
28 decembrie 2011
Ziua de ieri si cea de maine
Prin telefon...
-La multi ani!
- Mersi...
-Da ce ai..., prin voce, imi pare ca esti bolnav?
-Da..., sunt...
-..., ti-au revenit durerile de spate sau sinuzita?
-...nu, altceva...,mai grav...
-pai bine ma, tocmai de ziua ta te-ai gasit sa te imbolnavesti, nu puteai sa faci asta alaltaieri si astazi sa fi sanatos!?
Dupa aceasta conversatie au urmat blablauri,- ne-am inchis telefoanele si dupa un alt timp m-am intrebat.
Daca astazi prietenul meu ar fi nebolnav in ziua lui de nastere, ce insemnatate poate avea ziua de alaltaieri in care as fi dorit sa fi fost bolnav?
...si astfel, intr-un fel ciudat, m-am simtit un doritor de durere in alaltauierul zilei lui si acum stau ca boul la poarta noua si incerc sa inteleg ziua de ieri si cea de maine.
-La multi ani!
- Mersi...
-Da ce ai..., prin voce, imi pare ca esti bolnav?
-Da..., sunt...
-..., ti-au revenit durerile de spate sau sinuzita?
-...nu, altceva...,mai grav...
-pai bine ma, tocmai de ziua ta te-ai gasit sa te imbolnavesti, nu puteai sa faci asta alaltaieri si astazi sa fi sanatos!?
Dupa aceasta conversatie au urmat blablauri,- ne-am inchis telefoanele si dupa un alt timp m-am intrebat.
Daca astazi prietenul meu ar fi nebolnav in ziua lui de nastere, ce insemnatate poate avea ziua de alaltaieri in care as fi dorit sa fi fost bolnav?
...si astfel, intr-un fel ciudat, m-am simtit un doritor de durere in alaltauierul zilei lui si acum stau ca boul la poarta noua si incerc sa inteleg ziua de ieri si cea de maine.
26 decembrie 2011
Isus s-a nascut
Sarbatorim in aceste zile nasterea Lui pe acest pamant si bine facem ca ne bucuram, fiindca prin aceasta nastere a inceput iertarea noastra. Sarbatorim si-mi pare ca acest cuvant este prea plecat inaintea a ceea ce ar trebuii sa fie..., o tacere si recunostinta pentru ceea ce a infaptuit El mai apoi pentru noi.
Sunt zile de nastere iar noi, ma simt cum ne uitam si cum le traim prin magazine, prin dorinta si placerea de a ne daruii lucruri ce se trec, sunt zile in care unui anume mos i-am dat o marire mult prea mare si-n care m-am simtit implicat si eu prin plasele incarcate ce le taraiam dupa mine.
Prieteni dintr-un sat vecin orasului au venit astazi la noi, in apartamentul nostru nascut intr-o vreme in care toata clasa muncitoare avea si trebuiasca sa locuiasca impreuna fiindca toti trebuiau sa fim egali..., si impreuna cu ei au adus si doi copii minunati.
-a venit Mosul la tine?
-da...ne-a glasuit copilul cel mare aflat in al treilea an de viata
-si ce ti-a adus?
-jucarii si dulciuri
-da o poezie i-ai spus?
-da
-ce poezie?
-Tatal nostru care esti in ceruri...
...am tacut in mine, am ascultat toata trairea din jurul nostru si intr-un alt timp ce a trecut dupa plecarea acestor minunati oameni din casa noastra, m-am bucurat pentru viitor si prin acei parinti si prin acei copii am stiut ca mai exista o speranta pentru viitor si pentru copilaria mea in care in noaptea de craciun ne bucuram pentru nasterea Lui.
Isus s-a nascut in aceste zile..., sa ne bucuram pentru noi..!
Sunt zile de nastere iar noi, ma simt cum ne uitam si cum le traim prin magazine, prin dorinta si placerea de a ne daruii lucruri ce se trec, sunt zile in care unui anume mos i-am dat o marire mult prea mare si-n care m-am simtit implicat si eu prin plasele incarcate ce le taraiam dupa mine.
Prieteni dintr-un sat vecin orasului au venit astazi la noi, in apartamentul nostru nascut intr-o vreme in care toata clasa muncitoare avea si trebuiasca sa locuiasca impreuna fiindca toti trebuiau sa fim egali..., si impreuna cu ei au adus si doi copii minunati.
-a venit Mosul la tine?
-da...ne-a glasuit copilul cel mare aflat in al treilea an de viata
-si ce ti-a adus?
-jucarii si dulciuri
-da o poezie i-ai spus?
-da
-ce poezie?
-Tatal nostru care esti in ceruri...
...am tacut in mine, am ascultat toata trairea din jurul nostru si intr-un alt timp ce a trecut dupa plecarea acestor minunati oameni din casa noastra, m-am bucurat pentru viitor si prin acei parinti si prin acei copii am stiut ca mai exista o speranta pentru viitor si pentru copilaria mea in care in noaptea de craciun ne bucuram pentru nasterea Lui.
Isus s-a nascut in aceste zile..., sa ne bucuram pentru noi..!
24 decembrie 2011
23 decembrie 2011
Tudor Gheorghe- Degeaba
Pe televizor am vazut un Tudor Gheorghe in minunatia de muzica si de traire romaneasca si tare mult mi-a placut.
Sa ne traiesti maestre si sa ne trezesti pe mai departe ...din somnul cel fara de moarte...,fiindca noi suntem prea neajutorati...
Sa ne traiesti maestre si sa ne trezesti pe mai departe ...din somnul cel fara de moarte...,fiindca noi suntem prea neajutorati...
22 decembrie 2011
Amintiri din revolutie-1989--2011
Era o nebunie in acele zile si nopti, un nefiresc era peste noi si-n el si intr-una din zile in dormitorul plin de soldati si de arme incarcate, una s-a descarcat si un glont a pornit la plimbare printre noi...si din fericire nu a lovit om- nu uit clipa ceea de liniste de dupa, asteptarea...si nu uit plutonierul speriat care a intrat in dormitor- cine a tras?- si dai palme si suturi. A plecat cand a obosit si a venit dupa el, locotenentul...si un alt rand de palme si pumni a primit bietul soldat ce din greseala a tras cu un Kalasnikov intr-un dormitor incarcat cu 40 de soldati.
Acum ma bucur fiindca in acea zi glontul nu si-a dat intalnire, dar o curiozitate am pentru aceste zile- daca el ar pornii in parlamenul acestei tari acum, ar mai fi oare un plutonier sau un locotenent care sa-l palmuiasca pe tragator!?
Acum ma bucur fiindca in acea zi glontul nu si-a dat intalnire, dar o curiozitate am pentru aceste zile- daca el ar pornii in parlamenul acestei tari acum, ar mai fi oare un plutonier sau un locotenent care sa-l palmuiasca pe tragator!?
21 decembrie 2011
Revolutia mea din 1989
Noptile le respiram in aerul rece al acelei ierni, in nenorocita si bine aranjata groapa pe care o facusem eu- avea in jur de un metru adancime si inca unul in latime, atat cat aveam nevoie sa-mi protejeze trupul de gloantele teroristilor- sapasem in stanga si-n dreapta mea doua polite peste care imi puneam anumite lucruri- aveam garsoniera mea de fapt- doar ca nu aveam caldura (pe care mai apoi am aflat ca altii o aveau tragand cu arma in nestire, incalzind teava- avand astfel un calorifer cu un singur element intradevar, dar bun element in frigul acelei ierni)---toata unitatea era inconjurata de astfel de gropi si de transee in unele portiuni si cu totii eram pregatiti pentru a da ochii cu teroristi...., poate nu chiar toti, frica mie imi era in acele vremuri, nu de teroristi, ci de vecina noastra, Rusia- i-am spus gandul acesta locotenentului meu si mi-a dat dreptate.
Si am stat nopti la rand si am pazit unitatea, si-n lumina zilei, dormeam cu totii in dormitorul cu 40 de paturi- eram murdari, nespalati- imbracati dormeam cu arma langa noi si cu trei incarcatoare pline sub perna- budele se infundasera, ofiterii erau si ei prezenti nonstop in cancelaria din fata dormitorului, le-am pus paturi suprapuse - viata lor a fost atunci! liberi de acasa si chefuri in fiecare seara si totul, dar absolut totul imi parea ireal.
Acestea sunt de fapt o parte din trairile mele in acea revolutie in care teroristii au incercat sa ne aduca pe drumul cel bun- cine au fost ei, este cu totul altceva- eu le-am vazut trasoarele trecand peste mine in plina zi si atunci nu mi-am dat seama- mai apoi am adunat revolutia in mine si atunci am inceput sa banuiesc.
Acum stiu...., si nu de acum...
Si am stat nopti la rand si am pazit unitatea, si-n lumina zilei, dormeam cu totii in dormitorul cu 40 de paturi- eram murdari, nespalati- imbracati dormeam cu arma langa noi si cu trei incarcatoare pline sub perna- budele se infundasera, ofiterii erau si ei prezenti nonstop in cancelaria din fata dormitorului, le-am pus paturi suprapuse - viata lor a fost atunci! liberi de acasa si chefuri in fiecare seara si totul, dar absolut totul imi parea ireal.
Acestea sunt de fapt o parte din trairile mele in acea revolutie in care teroristii au incercat sa ne aduca pe drumul cel bun- cine au fost ei, este cu totul altceva- eu le-am vazut trasoarele trecand peste mine in plina zi si atunci nu mi-am dat seama- mai apoi am adunat revolutia in mine si atunci am inceput sa banuiesc.
Acum stiu...., si nu de acum...
20 decembrie 2011
Adevarul despre revolutia mea din 1989
Pe televizor am vazut in aceste zile, revolutionari ce sau pornit la lupta pentru drepturile lor pe care parlamentarii acestei tari vor astazi sa le uite.
Si mi-am adus aminte si am inceput sa rad cu un ras ciudat, de aducere aminte, de parere de rau si de roman traitor intr-o Romanie pe care o simt uneori, prea bogata in diversitatea ei.
Aminte mi-am adus despre acele zile friguroase de iarna ale lui 89, despre cele trei saptamani in care noapte de noapte am pazit unitatea militara..., de teroristi..., ascuns fiind intr-o groapa ce s-ar fi vrut a fi transeu personal, de cainele vagabond cu care am trecut doua nopti friguroase, de cele patru perechi de ciorapi si de izmene in care abia mai incapeam, de bocancii pe care ii puneam la margine de groapa fiindca in piciore nu-i puteam pune...,le tineam sub mine ca intr-o rugaciune si astfel imi era un pic mai cald, despre..., Doamne!...,cate ar mai fi de adus aminte!
Gloante au trecut in acele nopti pe langa mine si nu le uit nici acum sunetul- urmele lor le vedeam cand se lumina de ziua, in copacii ce ma inconjurau ........si eu unul credeam in nestirea si-n frigul meu ca sunt pornite din arme de teroristi.
Nu era asa, alte zile urmatoare mi-au aratat adevarul si alti ani mi-au deschis ochii- pacat este ca acum prea multi romanii ii au inchisi.
Cat despre revolutionarii acelei ierni..., pentru mine au fost oamenii simpli ce traiau peste drum de unitate si care imi daruiau slanina si caltabos peste un gard gaurit de gloante pornite din arme de teroristi imaginari.
Adevarul despre revolutie vi-l pot spune eu- nu am interes in a mintii fiindca eu nu sunt revolutionar si nu primesc acei bani si acele privilegii pe care le au ei si pe care de fapt nici nu le vreau--eu mi-am facut doar datoria de soldat
si inca ceva- fiind aproape de Bucuresti, o companie de infanterie din unitate a fost trimisa in capitala- doi soldati au murit...
ne-am adunat cu totii pe platou pentru a aduce un omagiu pentru sacrificiul lor ---
...nici nu stiu cum sa-mi mai aduc aminte---vorbea comandantul unitatii ...si ne-a spus despre dragoste de tara si mai apoi ne-a spus si numele soldatilor morti..
si......... le-a amestecat numele si prenumele...,
Si mi-am adus aminte si am inceput sa rad cu un ras ciudat, de aducere aminte, de parere de rau si de roman traitor intr-o Romanie pe care o simt uneori, prea bogata in diversitatea ei.
Aminte mi-am adus despre acele zile friguroase de iarna ale lui 89, despre cele trei saptamani in care noapte de noapte am pazit unitatea militara..., de teroristi..., ascuns fiind intr-o groapa ce s-ar fi vrut a fi transeu personal, de cainele vagabond cu care am trecut doua nopti friguroase, de cele patru perechi de ciorapi si de izmene in care abia mai incapeam, de bocancii pe care ii puneam la margine de groapa fiindca in piciore nu-i puteam pune...,le tineam sub mine ca intr-o rugaciune si astfel imi era un pic mai cald, despre..., Doamne!...,cate ar mai fi de adus aminte!
Gloante au trecut in acele nopti pe langa mine si nu le uit nici acum sunetul- urmele lor le vedeam cand se lumina de ziua, in copacii ce ma inconjurau ........si eu unul credeam in nestirea si-n frigul meu ca sunt pornite din arme de teroristi.
Nu era asa, alte zile urmatoare mi-au aratat adevarul si alti ani mi-au deschis ochii- pacat este ca acum prea multi romanii ii au inchisi.
Cat despre revolutionarii acelei ierni..., pentru mine au fost oamenii simpli ce traiau peste drum de unitate si care imi daruiau slanina si caltabos peste un gard gaurit de gloante pornite din arme de teroristi imaginari.
Adevarul despre revolutie vi-l pot spune eu- nu am interes in a mintii fiindca eu nu sunt revolutionar si nu primesc acei bani si acele privilegii pe care le au ei si pe care de fapt nici nu le vreau--eu mi-am facut doar datoria de soldat
si inca ceva- fiind aproape de Bucuresti, o companie de infanterie din unitate a fost trimisa in capitala- doi soldati au murit...
ne-am adunat cu totii pe platou pentru a aduce un omagiu pentru sacrificiul lor ---
...nici nu stiu cum sa-mi mai aduc aminte---vorbea comandantul unitatii ...si ne-a spus despre dragoste de tara si mai apoi ne-a spus si numele soldatilor morti..
si......... le-a amestecat numele si prenumele...,
19 decembrie 2011
Drum prin Romania
cum se face si cum se porneste un drum?
de unde si pana unde se asterne ?
si unde se ajunge?
...uneori stim si-l strabatem,
alteori nu, si-l asteptam...
si in fapt, totul depinde de noi ...
fiindca..., noi suntem acolo,
calare peste aceasta tara care ne cere si careia ar trebuii sa-i daruim
TOTUL...
Drum prin Romania....
...prin noi....
de unde si pana unde se asterne ?
si unde se ajunge?
...uneori stim si-l strabatem,
alteori nu, si-l asteptam...
si in fapt, totul depinde de noi ...
fiindca..., noi suntem acolo,
calare peste aceasta tara care ne cere si careia ar trebuii sa-i daruim
TOTUL...
Drum prin Romania....
...prin noi....
18 decembrie 2011
Vrajitoarele acestei tari, ce ne fura prostia sau neputinta...
Media ne arata vrajitoare
si vedete
sau persoane publice... si mie imi pare ca
toate aceste legume de oameni s-au intalnit intr-o ciorba
si cel care a gustat-o, adica eu
am vomitat-asta e parerea mea de simplu vizionar si om caruia pana acum i-a placut ciorba
astfel am aflat
noi, eu,
despre oameni si oameni
acum sa trag o concluzie si o intrebare
inainte de a incepe
- persoanele acestea publice,ce nu-si merita titluratura
ce cautau de fapt?
parere...
a te ruga pentru o dorinta sau intrebare...
cum pare in comparatie cu ruga sau dorinta traita alaturi de o vrajitoare?
cand in fapt totul se poate face intr-o simpla biserica, printr-o simpla rugaciune?
dar nu..., oamenii din aceata ciorba cred ca au intaietate si ca ei au dreptul si puterea de a nu sta alaturi de oamenii anonimi ce se roaga lui Dumnezeu,
fiindca
ce poate fi mai realist?
o ruga catre un Dumnezeu, alaturi de alti oameni simpli
sau
o realitate pe care o simti si o vezi cu ochii tai de vedeta, printr-un porumbel omorat in fata ta!?
si prin care te simti indreptatit in cererea ta...!?
si inca ceva--toate aceste vrajitoare spun ca apartin magiei albe si ca ele te ajuta
cine in fapt se ocupa de magia neagra?
...cred ca nimeni si ca prostia noastra, a lor, este de fapt ...neagra...
...si acum sa-mi opresc cuvintele printr-o intrebare...
...unde sunt vrajitorii copilariei mele?
...unde este vrajitorul din OZ?
si vedete
sau persoane publice... si mie imi pare ca
toate aceste legume de oameni s-au intalnit intr-o ciorba
si cel care a gustat-o, adica eu
am vomitat-asta e parerea mea de simplu vizionar si om caruia pana acum i-a placut ciorba
astfel am aflat
noi, eu,
despre oameni si oameni
acum sa trag o concluzie si o intrebare
inainte de a incepe
- persoanele acestea publice,ce nu-si merita titluratura
ce cautau de fapt?
parere...
a te ruga pentru o dorinta sau intrebare...
cum pare in comparatie cu ruga sau dorinta traita alaturi de o vrajitoare?
cand in fapt totul se poate face intr-o simpla biserica, printr-o simpla rugaciune?
dar nu..., oamenii din aceata ciorba cred ca au intaietate si ca ei au dreptul si puterea de a nu sta alaturi de oamenii anonimi ce se roaga lui Dumnezeu,
fiindca
ce poate fi mai realist?
o ruga catre un Dumnezeu, alaturi de alti oameni simpli
sau
o realitate pe care o simti si o vezi cu ochii tai de vedeta, printr-un porumbel omorat in fata ta!?
si prin care te simti indreptatit in cererea ta...!?
si inca ceva--toate aceste vrajitoare spun ca apartin magiei albe si ca ele te ajuta
cine in fapt se ocupa de magia neagra?
...cred ca nimeni si ca prostia noastra, a lor, este de fapt ...neagra...
...si acum sa-mi opresc cuvintele printr-o intrebare...
...unde sunt vrajitorii copilariei mele?
...unde este vrajitorul din OZ?
17 decembrie 2011
Munca celor doua maini
Saptamana asta, patronul ne-a dat liber si m-am bucurat. De treaba ne-am apucat prin apartament- batut de covoare, smotru peste parchet, peste mobila si peste geamuri, tras de dulapuri, de paturi si inca o gramada de nimicuri ce intregesc o curatenie.
Dar toata aceasta fericire nu a durat prea mult si-n ultimile doua zile patul a fost cel mai bun prieten al spatelui meu...si au stat de vorba, si s-au imprietenit pana la durere, pana la o anume nepasare din partea mea, o nepasare ce mi-a aruncat in aer ciudata bucurie a acestor zile de concediu, de a traii.
Astazi m-am simtit si m-am tot intrebat - privindu-mi mainile la un moment dat, mi-am dat seama ...este trist si aceasta tristete o simt prin cele doua maini, prin mine...pentru simplul fapt ca acest timp pe care il traiesc si care nu-mi lasa nici o urma a muncii mele peste acest pamant, este de fapt o netraire....,e ca si cum nu as fi.
....si-mi rog mainile- faceti ceva...!
...si ele imi raspund- ce?
-
...si nu sunt ele vinovate...
Dar toata aceasta fericire nu a durat prea mult si-n ultimile doua zile patul a fost cel mai bun prieten al spatelui meu...si au stat de vorba, si s-au imprietenit pana la durere, pana la o anume nepasare din partea mea, o nepasare ce mi-a aruncat in aer ciudata bucurie a acestor zile de concediu, de a traii.
Astazi m-am simtit si m-am tot intrebat - privindu-mi mainile la un moment dat, mi-am dat seama ...este trist si aceasta tristete o simt prin cele doua maini, prin mine...pentru simplul fapt ca acest timp pe care il traiesc si care nu-mi lasa nici o urma a muncii mele peste acest pamant, este de fapt o netraire....,e ca si cum nu as fi.
....si-mi rog mainile- faceti ceva...!
...si ele imi raspund- ce?
-
...si nu sunt ele vinovate...
16 decembrie 2011
Amintiri din revolutie-1989
Revolutia mi-a surprins viata in armata- eram un mandru soldat al unei armate , cu indatoririle si drepturile ce mi se cuveneau si deasupra tuturora cu un juramant pe care l-am grait in apararea acestei tari si a sistemului de atunci.
Am cautat prin prostia asta de internet acel juramant si nu l-am gasit si parca o amintire as vrea sa am despre acel juramant si nu o am...dar nu am incotro, trec mai departe si-l caut pe urmatorul...
...nu l-am gasit nici pe acesta..., ori sunt eu varza in cautari, ori nimeni din tara asta nu da doi bani pe juramintele soldatilor acelor vremuri.
Mai incerc o data- juramintele soldatilor din ziua de azi...
...nimic...,poate ca juramantul este secret sau poate..., altceva
In urma cu ani a inceput o revolutie, eram si eu acolo, eram un simplu soldat care alaturi de alti soldati sau supus ordinelor si au mers mai departe.
-Armata e cu noi!...
se striga pe strazi...
...unde eram eu?---e o alta poveste...
...important este ca nu trebuie sa uit si ca din pacate odata cu trecerea anilor, uitarea se asterne peste trecut si nu mi se pare corect
Am cautat prin prostia asta de internet acel juramant si nu l-am gasit si parca o amintire as vrea sa am despre acel juramant si nu o am...dar nu am incotro, trec mai departe si-l caut pe urmatorul...
...nu l-am gasit nici pe acesta..., ori sunt eu varza in cautari, ori nimeni din tara asta nu da doi bani pe juramintele soldatilor acelor vremuri.
Mai incerc o data- juramintele soldatilor din ziua de azi...
...nimic...,poate ca juramantul este secret sau poate..., altceva
In urma cu ani a inceput o revolutie, eram si eu acolo, eram un simplu soldat care alaturi de alti soldati sau supus ordinelor si au mers mai departe.
-Armata e cu noi!...
se striga pe strazi...
...unde eram eu?---e o alta poveste...
...important este ca nu trebuie sa uit si ca din pacate odata cu trecerea anilor, uitarea se asterne peste trecut si nu mi se pare corect
15 decembrie 2011
Pachet pentru Spania, pornit dinspre frumoasa Romanie
O fi enervant?
sau ciudat
asa, fara nici o importanta- ce-o gandii vaca aia!?
sau boul...
Astazi, am dus pe cineva cu masina intr-o parcare de supermarket- o femeie in varsta vroia sa trimita un pachet pentru fiica ei ce traieste in Spania.
Am asteptat aproape o ora un microbus ce a ajuns cu intarziere din cauza ploii si-n acest timp nu am avut a face altceva decat a astepta si privii in jur.
La intrare de magazin, undeva pe langa carucioare, o femeiusca mica in inaltime, purtatoare de copil in pantece si un copil aflat la sfarsit de gradinita, cerseau.
Ticalos am fost in plictiseala si asteptarea mea si am tras cu ochiul inspre cei doi.
Banii cei mai multi i-a facut pustiul, poate fiindca el era mai umblaret in timp ce ea obosita fiind de la sarcina, statea pe o teava, aproape de intrare.
Recunosc, nu am putut contabiliza fiecare leu ce a intrat in visteria lor dar banuiesc ca impreuna au adunat in jur de 5 lei intr-o jumatate de ora.
Acasa ajuns, mi-am amintit si o intrebare mi-am pus- daca eu primesc 5 lei si ceva pe ora de munca, iar cei doi au reusit asta intr-o jumatate de ora si asta fara a trebuii sa treaca prin chinurile muncii mele- pentru ce mai merg eu la munca?
Poate fiindca daca eu as intinde o mana, nu as primii nimic din simplul motiv ca nu sunt nici insarcinat, nici copil de gradinita..., dar daca as spune o poveste mincinoasa si trista?
Si un final- acel pachet a pornit inspre Spania fiindca acolo sunt probleme, acei oameni ce au cersit si care mie imi pare ca o duc bine prin ceea ce primesc, imi dau o incepere de intrebare- daca dincolo este mai rau?
Sincer- nu cred...dar...
14 decembrie 2011
Discuri de vinilin
Apartine anilor 80..., cu el mi-am trecut o parte din timpul acelor ani si tare bine ne-am inteles si ne-a fost impreuna.
Pickupuri ( greu am gasit plurarul), banuiesc ca mai sunt pe lumea aceasta, unul am si eu dar din pacate nu mai are acel varf de ac ce se plimba peste discul de vinilin si dupa o intrare prin internet, am inteles ca exista o problema in gasirea acestor ace.
Acestea sunt o parte din discurile acelor ani traiti sub un comunism in care, prin ele traiam parca, o alta realitate.
Acum sunt alti ani, ii am si simt si eu altfel dar uneori imi este dor de acele vremuri...,poate de varsta mea trecuta, poate de ceea ce a fost si nu va mai fi sau poate de o simpla noapte in care muzica acestor discuri ma bucura.
...mult, mult am mai ascultat Anotimpurile lui Vivaldi si de atunci, nu...
...rugaminte- cine poate sa ofere un ac, ofer o amintire prin Mugur de fluier.
13 decembrie 2011
Bucuria nasterii
Ar trebuii sa fie iarna si nu este, as vrea sa scriu despre gradina mea de legume si nu am cum, multe as vrea dar toate isi simt rostul si astfel stau la rand.
Sa scriu despre vrajitoarele lui peste ars, ar fi de actualitate dar simt ca nu are rost sa-mi pierd timpul cu o alta prostie in care daca ma adancesc mai mult, devin mai mult.
O intrebare simt ca trebuie sa-mi pun- ce fac in aceste zile de sarbatoare cand intreaga lume se pregateste pentru bucuria nasterii?
Trebuie sa aflu..., neaparat...
Sa scriu despre vrajitoarele lui peste ars, ar fi de actualitate dar simt ca nu are rost sa-mi pierd timpul cu o alta prostie in care daca ma adancesc mai mult, devin mai mult.
O intrebare simt ca trebuie sa-mi pun- ce fac in aceste zile de sarbatoare cand intreaga lume se pregateste pentru bucuria nasterii?
Trebuie sa aflu..., neaparat...
12 decembrie 2011
Blog si poze sexy
Uneori, arareori, caut bloguri de prima mana in scriere pentru a intelege si sincer, ceea ce vad nu ma uimeste, de cele mai multe ori chiar nu ma atrage si-mi pare ca-mi pierd timpul.
Uneori si-n ultimul timp, parca mai mult, ma recitesc si ma tot intreb- ce am in cap de scriu numai prostii, cuvinte care pentru mine au un anume inteles dar care in urmatoarea clipa imi par de toata jena? Daca mai adaug si faptul ca in timpul ...Doamne, ce repede uit!
Nu-mi plac comentariile ce le gasesc pe bloguri, au mult prea mult, bla, bla, bla si prea multe cuvinte aruncate aiurea, cuvinte pornite poate, dintr-un minuscul interes din partea celui ce le scrie sau poate din placerea bla, blabaului, - cuvinte scrise ca un fel de raspuns, fara de citire si intelegere a ceea ce a vrut sa spuna de fapt, fraierul sau fraiera ce poate ca s-a chinuit a scrie.
Exista o realitate, o viata si o urma in trairea fiecarui om dar parca mie imi pare ca toate acestea isi iau si isi capata o alta culoare si rost in aceasta lume a blogului si parca este mai neagra decat realitatea zilei de munca, de viata.
Ieri am scris pe blog o fraza si mi-am raspuns singur la ea printr-un comentariu care de fapt era important pentru mine, pentru ceea ce am vrut de fapt sa scriu.
Crede-ti ca a avut vre-o importanta?
Nici una...
....batand tastele..., mi-am adus si aminte- sunt varza in gramatica limbii romane si nici nu am cum sa fiu altfel, in ultimi 25 de ani, eu am imbinat fierul, nu cuvintele.
Si am trait.
Sanatate!
P.S.
Pepe, Oana, Moni, Iri, cum se cultiva cartofii?
Scriam in aprilie...,- cum se leaga lumile!
Uneori si-n ultimul timp, parca mai mult, ma recitesc si ma tot intreb- ce am in cap de scriu numai prostii, cuvinte care pentru mine au un anume inteles dar care in urmatoarea clipa imi par de toata jena? Daca mai adaug si faptul ca in timpul ...Doamne, ce repede uit!
Nu-mi plac comentariile ce le gasesc pe bloguri, au mult prea mult, bla, bla, bla si prea multe cuvinte aruncate aiurea, cuvinte pornite poate, dintr-un minuscul interes din partea celui ce le scrie sau poate din placerea bla, blabaului, - cuvinte scrise ca un fel de raspuns, fara de citire si intelegere a ceea ce a vrut sa spuna de fapt, fraierul sau fraiera ce poate ca s-a chinuit a scrie.
Exista o realitate, o viata si o urma in trairea fiecarui om dar parca mie imi pare ca toate acestea isi iau si isi capata o alta culoare si rost in aceasta lume a blogului si parca este mai neagra decat realitatea zilei de munca, de viata.
Ieri am scris pe blog o fraza si mi-am raspuns singur la ea printr-un comentariu care de fapt era important pentru mine, pentru ceea ce am vrut de fapt sa scriu.
Crede-ti ca a avut vre-o importanta?
Nici una...
....batand tastele..., mi-am adus si aminte- sunt varza in gramatica limbii romane si nici nu am cum sa fiu altfel, in ultimi 25 de ani, eu am imbinat fierul, nu cuvintele.
Si am trait.
Sanatate!
P.S.
Pepe, Oana, Moni, Iri, cum se cultiva cartofii?
Scriam in aprilie...,- cum se leaga lumile!
11 decembrie 2011
Kilometrul 0-Bucuresti
Astazi, la kilometrul 0 al capitalei, cativa romani s-au adunat pentru ca lumea sa stie ca ei sunt si ca din punctul lor de vedere exista o problema. I-am privit pe televizor cum erau ridicati de autoritati, am incercat sa patrund in linistea protestului lor si-n dreptatea cu care s-au adunat si pentru o clipa m-am simtit alaturi de ei si maini de autoritati am simtit.
Aseara cineva imi spunea ca nu intelege de ce lumea aceasta spune ca este criza--mie imi merge bine, dimpotriva, mi s-a marit si salariul.... cred ca traieste doar o parte de realitate si ca toate in lumea asta, in ziua de azi, au o anume legatura, o legatura ce poate pornii de la o simpla raceala a unui muncitor intr-un combinat siderurgic din Brazilia, care prin oboseala bolii, uita sa deschida o anume clapeta ce poate oferii un aer si un cer mai curat si ca prin o anumita mizerie rezultata in urma unui proces tehnologic, stratul nostru de ozon are de suferit.
In urma cu ceva timp, zambeam cand auzeam cuvinte legate de poluare si de stratul de ozon, mai apoi in timp m-am intrebat... ce distanta ma desparte pe mine de acest strat? - cam 50 de kilometri- cu o anumita ocazie, i-am strabatut cu masina si cu o alta mi-am amintit de poluarea lui si tare mic mi s-a parut a fi acest cer, parca de nesfarsit...
Si acum sa leg tot ceea ce am scris
-ganditi-va la cei 50 de kilometri ca la o distanta pe care o faceti cu masina si ridicati aceasta distanta in sus, spre cer
-zambiti
-ganditi-va la acel muncitor din Brazilia si la cati altii mai sunt pe lume
-ganditi-va la noi, la masinile noastre de orice neam- fie autoturisme, fie drujbe, fie biciclete care sunt alcatuite din bucati de fier produse,poate, intr-un combinat din Brazilia si cauciucuri,poate, facute intr-o fabrica din India
-ganditi-va la locul vostru de munca, cati kilometri trebuie sa strabateti pana la el si inapoi
-cate taste de calculator facute dintr-un praf ce lasa in urma lui mizerie,... loviti cu degetele?
-la cafeaua ce o gustati din pahare de plastic?
Si inca cate ar mai fi de spus...
...
si ce bine ne simtim noi in bogatia lucrurilor ce ne inconjoara.
Oameni din america au simtit si s-au adunat pentru a arata lumii ca ei sunt constienti si ca pentru suferinta lor, ei nu au vina totala,- s-au pornit sa ocupe strada pe malurile careia sunt multe banci si institutii financiare, pentru a le arata obrazul fiindca ei o duc din ce in ce mai rau si ca interesele financiare ale unor oameni foarte putini, nu ar trebui sa aiba legatura cu viata lor.
Acum aceasta dreptate a ajuns si pe malurile tarii noastre- putini oameni au ajuns la kilometrul 0 si nici macar nu au apucat sa fie, fiindca au fost ridicati si dusi in alta parte.
M-am bucurat in felul si puterea mea, ca prin ei am simtit in sfarsit, un inceput de inceput.
Aseara cineva imi spunea ca nu intelege de ce lumea aceasta spune ca este criza--mie imi merge bine, dimpotriva, mi s-a marit si salariul.... cred ca traieste doar o parte de realitate si ca toate in lumea asta, in ziua de azi, au o anume legatura, o legatura ce poate pornii de la o simpla raceala a unui muncitor intr-un combinat siderurgic din Brazilia, care prin oboseala bolii, uita sa deschida o anume clapeta ce poate oferii un aer si un cer mai curat si ca prin o anumita mizerie rezultata in urma unui proces tehnologic, stratul nostru de ozon are de suferit.
In urma cu ceva timp, zambeam cand auzeam cuvinte legate de poluare si de stratul de ozon, mai apoi in timp m-am intrebat... ce distanta ma desparte pe mine de acest strat? - cam 50 de kilometri- cu o anumita ocazie, i-am strabatut cu masina si cu o alta mi-am amintit de poluarea lui si tare mic mi s-a parut a fi acest cer, parca de nesfarsit...
Si acum sa leg tot ceea ce am scris
-ganditi-va la cei 50 de kilometri ca la o distanta pe care o faceti cu masina si ridicati aceasta distanta in sus, spre cer
-zambiti
-ganditi-va la acel muncitor din Brazilia si la cati altii mai sunt pe lume
-ganditi-va la noi, la masinile noastre de orice neam- fie autoturisme, fie drujbe, fie biciclete care sunt alcatuite din bucati de fier produse,poate, intr-un combinat din Brazilia si cauciucuri,poate, facute intr-o fabrica din India
-ganditi-va la locul vostru de munca, cati kilometri trebuie sa strabateti pana la el si inapoi
-cate taste de calculator facute dintr-un praf ce lasa in urma lui mizerie,... loviti cu degetele?
-la cafeaua ce o gustati din pahare de plastic?
Si inca cate ar mai fi de spus...
...
si ce bine ne simtim noi in bogatia lucrurilor ce ne inconjoara.
Oameni din america au simtit si s-au adunat pentru a arata lumii ca ei sunt constienti si ca pentru suferinta lor, ei nu au vina totala,- s-au pornit sa ocupe strada pe malurile careia sunt multe banci si institutii financiare, pentru a le arata obrazul fiindca ei o duc din ce in ce mai rau si ca interesele financiare ale unor oameni foarte putini, nu ar trebui sa aiba legatura cu viata lor.
Acum aceasta dreptate a ajuns si pe malurile tarii noastre- putini oameni au ajuns la kilometrul 0 si nici macar nu au apucat sa fie, fiindca au fost ridicati si dusi in alta parte.
M-am bucurat in felul si puterea mea, ca prin ei am simtit in sfarsit, un inceput de inceput.
8 decembrie 2011
Blogosfera si micii- nu se ating dar ei exista
Luna viitoare se va face un an de zile de scris pe acest blog si in aceste ultime zile simt o oarecare oboseala, stres si nerv--poate ca de vina este ziua prea scurta in lumina sau poate lipsa gradinei in viata mea- nu imi termin fraza fiindca imi este greu in a
- urmarii alte bloguri
-a lasa comentarii si a raspunde la altele
-a gasii alte bloguri
-a scrie
-a gandii
-a zambii
-a...
Si toate acestea si inca altele intr-o ora, o simpla ora plina de 60 de minute in care trebuie sa fac acest blog sa fie.
Nu stiu ce timp au altii in a scrie si a urmarii blogosfera, simt doar ca pentru a iesii ceva bun in urma unui blog este nevoie de timp iar eu nu-l am si ca in urma acestui netimp, greselile sunt calare pe mine si acest fapt nu-mi place...
...si asa imi vine cateodata sa tac...
- urmarii alte bloguri
-a lasa comentarii si a raspunde la altele
-a gasii alte bloguri
-a scrie
-a gandii
-a zambii
-a...
Si toate acestea si inca altele intr-o ora, o simpla ora plina de 60 de minute in care trebuie sa fac acest blog sa fie.
Nu stiu ce timp au altii in a scrie si a urmarii blogosfera, simt doar ca pentru a iesii ceva bun in urma unui blog este nevoie de timp iar eu nu-l am si ca in urma acestui netimp, greselile sunt calare pe mine si acest fapt nu-mi place...
...si asa imi vine cateodata sa tac...
7 decembrie 2011
Carare si trotuar in oras
Am pasit aproape in acelasi timp peste inceputul de carare, o carare luminata intr-un mod ciudat de catre becurile inaltate pe stalpi de oras.
L-am privit cum pasea, m-am privit facand aceeasi pasi si ma intrebam- oare care din noi doi se va da intr-o parte, cine va renunta primul la drumul cararii?
Ne-am pasit si inainte de intalnire, pe mijloc de carare, am renuntat amandoi la ea si am trecut mai departe, unul pe langa celalalt.
Apoi am ajuns pe trotuar, m-am oprit multumit de parca as fi ajuns la un anume final de drum fericit, mi-am intors privirea imprejur si am tacut oarecum in ganduri.
Fiindca ce se poate spune despre doi oameni ce isi dau intalnire peste o carare intr-un oras plin de trotuare!?
Evident, aceasta intalnire pare o prostie, un fapt fara de importanta, insa eu nu-l simt astfel findca am imaginatie si ea imi spune ca in anumite tari civilizate nu exista asemenea carari in orase si ca acei oameni nu simt nevoia scurtaturii si asta pentru simplul fapt ca viata lor este linistita, fara de griji si-n primul rand- fara de graba de a ajunge undeva,- ei ajung acasa inaintea noastra,unde se simt bine-
-degeaba scurtam noi drumul si-l umplem de carari...
...
L-am privit cum pasea, m-am privit facand aceeasi pasi si ma intrebam- oare care din noi doi se va da intr-o parte, cine va renunta primul la drumul cararii?
Ne-am pasit si inainte de intalnire, pe mijloc de carare, am renuntat amandoi la ea si am trecut mai departe, unul pe langa celalalt.
Apoi am ajuns pe trotuar, m-am oprit multumit de parca as fi ajuns la un anume final de drum fericit, mi-am intors privirea imprejur si am tacut oarecum in ganduri.
Fiindca ce se poate spune despre doi oameni ce isi dau intalnire peste o carare intr-un oras plin de trotuare!?
Evident, aceasta intalnire pare o prostie, un fapt fara de importanta, insa eu nu-l simt astfel findca am imaginatie si ea imi spune ca in anumite tari civilizate nu exista asemenea carari in orase si ca acei oameni nu simt nevoia scurtaturii si asta pentru simplul fapt ca viata lor este linistita, fara de griji si-n primul rand- fara de graba de a ajunge undeva,- ei ajung acasa inaintea noastra,unde se simt bine-
-degeaba scurtam noi drumul si-l umplem de carari...
...
6 decembrie 2011
In satul lui Mos Nicolae - la cumparaturi
Am fost in satul lui Mos Nicolae.
La intrare, in loc de un bun venit, de o cerere de buletin, de pasaport sau de o simpla intrebare, am dat peste niste carucioare imense. Am incercat sa iau unul dar nu am putut, era legat in lanturi de altele si abia dupa ce am vazut cum fac alti doritori de intrare in sat, am reusit si eu- o moneda de 50 de bani imi dadea dreptul de a intra. I-am dat-o caruciorului pe gatlej si am pornit la drum printre ulite.
In prima ulita, Mosul ma astepta cu fructe si legume. Ce tactica, ce stiinta, ce frumusete!- mi-am zis dupa ce m-am trezit fara sa-mi dau seama cu o parte din fundul caruciorului, plin cu fructe si legume.
Am pornit mai departe impleticindu-ma de alti calatori si o alta ulita am vazut, un pet plin cu ulei am gasit si l-am asezat peste clementine.
Si-am pasit pe ulita principala lasand in stanga si-n dreapta mea, alte ulite in care se gaseau multimi de bucurii si de nevoi mai mult sau mai putin necesare, si am ajuns la un fel de capat de drum unde prin afise mari mi se propunea o mare bucurie- totul la doar un leu si ceva sau doi si un pic.
Am trecut dincolo de uimire si am inteles intr-un final ca de fapt este vorba de pretul platit pentru suta de grame si ca ceea ce pare ieftin este de fapt scump.
Nu m-am oprit din mers si mi-am continuat drumul - am cotit in dreapta si am dat peste o alta ulita in care am gasit alte bucurii daruite de Mos- caserole cu pui-de fapt cu parti ale lui imprastiate pe categori, si le-am privit si mai departe am mers.
Mai apoi un telefon am primit si am trecut in fuga pe langa ulita cu lactate, pe langa ulita cu sucuri si bauturi de tot felul..., pe langa alti calatori si intr-un sfarsit de rand am ajuns.
Cu rabdare si intelegere am trecut timpul pana la o anumita casa, apoi mai departe de ea pana la masina parcata - unde ma astepta urgenta telefonului...
La intrare, in loc de un bun venit, de o cerere de buletin, de pasaport sau de o simpla intrebare, am dat peste niste carucioare imense. Am incercat sa iau unul dar nu am putut, era legat in lanturi de altele si abia dupa ce am vazut cum fac alti doritori de intrare in sat, am reusit si eu- o moneda de 50 de bani imi dadea dreptul de a intra. I-am dat-o caruciorului pe gatlej si am pornit la drum printre ulite.
In prima ulita, Mosul ma astepta cu fructe si legume. Ce tactica, ce stiinta, ce frumusete!- mi-am zis dupa ce m-am trezit fara sa-mi dau seama cu o parte din fundul caruciorului, plin cu fructe si legume.
Am pornit mai departe impleticindu-ma de alti calatori si o alta ulita am vazut, un pet plin cu ulei am gasit si l-am asezat peste clementine.
Si-am pasit pe ulita principala lasand in stanga si-n dreapta mea, alte ulite in care se gaseau multimi de bucurii si de nevoi mai mult sau mai putin necesare, si am ajuns la un fel de capat de drum unde prin afise mari mi se propunea o mare bucurie- totul la doar un leu si ceva sau doi si un pic.
Am trecut dincolo de uimire si am inteles intr-un final ca de fapt este vorba de pretul platit pentru suta de grame si ca ceea ce pare ieftin este de fapt scump.
Nu m-am oprit din mers si mi-am continuat drumul - am cotit in dreapta si am dat peste o alta ulita in care am gasit alte bucurii daruite de Mos- caserole cu pui-de fapt cu parti ale lui imprastiate pe categori, si le-am privit si mai departe am mers.
Mai apoi un telefon am primit si am trecut in fuga pe langa ulita cu lactate, pe langa ulita cu sucuri si bauturi de tot felul..., pe langa alti calatori si intr-un sfarsit de rand am ajuns.
Cu rabdare si intelegere am trecut timpul pana la o anumita casa, apoi mai departe de ea pana la masina parcata - unde ma astepta urgenta telefonului...
5 decembrie 2011
Romania diasporei---si gradina mea
Uneori vine, ca o strabatere de vant, ca o dulce durere- un simt- in aceste zile cu nopti prea lungi...
...amintirea gradinei in care prin aceste imagini ma simt om...
...fiindca daca intorc privirea in alta parte...
...William Branza, premiat pentru prostia lui in care crede ca diaspora ar trebuii sa-i multumeasca ca exista (zilele trecute, ma intrebam ce sunt eu daca seful meu de echipa, este stapanul prostiei supreme?)...
...plansul unui presedinte ce are puterea lacrimilor, in mainile lui...
...lacrimile unei femei din Italia ce ar vrea sa spuna pensionarilor acelei tari ca...
...un psd care se lupta cu propiile lui interese...
...un udmr ce ramane tot timpul la puterea...prostiei noastre...
...un partid liberal din partea caruia ma astept sa...
...
...satul de atatea puncte...
...ma caut...
...in liniste ...
...in frumusetea gradinei mele...
...care acum isi are rostul prin pamantul ei...
...care se odihneste si asteapta o primavara...
...si poate ca nu a lui...
...poate ca a noastra...
Si inca ceva--ploua, in sfarsit...
...amintirea gradinei in care prin aceste imagini ma simt om...
...fiindca daca intorc privirea in alta parte...
...William Branza, premiat pentru prostia lui in care crede ca diaspora ar trebuii sa-i multumeasca ca exista (zilele trecute, ma intrebam ce sunt eu daca seful meu de echipa, este stapanul prostiei supreme?)...
...plansul unui presedinte ce are puterea lacrimilor, in mainile lui...
...lacrimile unei femei din Italia ce ar vrea sa spuna pensionarilor acelei tari ca...
...un psd care se lupta cu propiile lui interese...
...un udmr ce ramane tot timpul la puterea...prostiei noastre...
...un partid liberal din partea caruia ma astept sa...
...
...satul de atatea puncte...
...ma caut...
...in liniste ...
...in frumusetea gradinei mele...
...care acum isi are rostul prin pamantul ei...
...care se odihneste si asteapta o primavara...
...si poate ca nu a lui...
...poate ca a noastra...
Si inca ceva--ploua, in sfarsit...
4 decembrie 2011
Pescuit de imagini peste lacul Cincis
Zi de Duminica
Pe mal de lac, de Cincis
In margine de stanci
Uneori, parca de lume
Dar cu atata frumusete
Frumusete
Si incercare
De zbor
De zbor peste noi
Peste frumusetea asta
Zi de Duminica in Romania
Si stiu ca lu tot spatiu lui senghen!, ii este ciuda.
Pe mal de lac, de Cincis
In margine de stanci
Uneori, parca de lume
Dar cu atata frumusete
Frumusete
Si incercare
De zbor
De zbor peste noi
Zi de Duminica in Romania
Si stiu ca lu tot spatiu lui senghen!, ii este ciuda.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)