Sarbatorim in aceste zile nasterea Lui pe acest pamant si bine facem ca ne bucuram, fiindca prin aceasta nastere a inceput iertarea noastra. Sarbatorim si-mi pare ca acest cuvant este prea plecat inaintea a ceea ce ar trebuii sa fie..., o tacere si recunostinta pentru ceea ce a infaptuit El mai apoi pentru noi.
Sunt zile de nastere iar noi, ma simt cum ne uitam si cum le traim prin magazine, prin dorinta si placerea de a ne daruii lucruri ce se trec, sunt zile in care unui anume mos i-am dat o marire mult prea mare si-n care m-am simtit implicat si eu prin plasele incarcate ce le taraiam dupa mine.
Prieteni dintr-un sat vecin orasului au venit astazi la noi, in apartamentul nostru nascut intr-o vreme in care toata clasa muncitoare avea si trebuiasca sa locuiasca impreuna fiindca toti trebuiau sa fim egali..., si impreuna cu ei au adus si doi copii minunati.
-a venit Mosul la tine?
-da...ne-a glasuit copilul cel mare aflat in al treilea an de viata
-si ce ti-a adus?
-jucarii si dulciuri
-da o poezie i-ai spus?
-da
-ce poezie?
-Tatal nostru care esti in ceruri...
...am tacut in mine, am ascultat toata trairea din jurul nostru si intr-un alt timp ce a trecut dupa plecarea acestor minunati oameni din casa noastra, m-am bucurat pentru viitor si prin acei parinti si prin acei copii am stiut ca mai exista o speranta pentru viitor si pentru copilaria mea in care in noaptea de craciun ne bucuram pentru nasterea Lui.
Isus s-a nascut in aceste zile..., sa ne bucuram pentru noi..!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu