Am pasit aproape in acelasi timp peste inceputul de carare, o carare luminata intr-un mod ciudat de catre becurile inaltate pe stalpi de oras.
L-am privit cum pasea, m-am privit facand aceeasi pasi si ma intrebam- oare care din noi doi se va da intr-o parte, cine va renunta primul la drumul cararii?
Ne-am pasit si inainte de intalnire, pe mijloc de carare, am renuntat amandoi la ea si am trecut mai departe, unul pe langa celalalt.
Apoi am ajuns pe trotuar, m-am oprit multumit de parca as fi ajuns la un anume final de drum fericit, mi-am intors privirea imprejur si am tacut oarecum in ganduri.
Fiindca ce se poate spune despre doi oameni ce isi dau intalnire peste o carare intr-un oras plin de trotuare!?
Evident, aceasta intalnire pare o prostie, un fapt fara de importanta, insa eu nu-l simt astfel findca am imaginatie si ea imi spune ca in anumite tari civilizate nu exista asemenea carari in orase si ca acei oameni nu simt nevoia scurtaturii si asta pentru simplul fapt ca viata lor este linistita, fara de griji si-n primul rand- fara de graba de a ajunge undeva,- ei ajung acasa inaintea noastra,unde se simt bine-
-degeaba scurtam noi drumul si-l umplem de carari...
...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu