Uneori, arareori, caut bloguri de prima mana in scriere pentru a intelege si sincer, ceea ce vad nu ma uimeste, de cele mai multe ori chiar nu ma atrage si-mi pare ca-mi pierd timpul.
Uneori si-n ultimul timp, parca mai mult, ma recitesc si ma tot intreb- ce am in cap de scriu numai prostii, cuvinte care pentru mine au un anume inteles dar care in urmatoarea clipa imi par de toata jena? Daca mai adaug si faptul ca in timpul ...Doamne, ce repede uit!
Nu-mi plac comentariile ce le gasesc pe bloguri, au mult prea mult, bla, bla, bla si prea multe cuvinte aruncate aiurea, cuvinte pornite poate, dintr-un minuscul interes din partea celui ce le scrie sau poate din placerea bla, blabaului, - cuvinte scrise ca un fel de raspuns, fara de citire si intelegere a ceea ce a vrut sa spuna de fapt, fraierul sau fraiera ce poate ca s-a chinuit a scrie.
Exista o realitate, o viata si o urma in trairea fiecarui om dar parca mie imi pare ca toate acestea isi iau si isi capata o alta culoare si rost in aceasta lume a blogului si parca este mai neagra decat realitatea zilei de munca, de viata.
Ieri am scris pe blog o fraza si mi-am raspuns singur la ea printr-un comentariu care de fapt era important pentru mine, pentru ceea ce am vrut de fapt sa scriu.
Crede-ti ca a avut vre-o importanta?
Nici una...
....batand tastele..., mi-am adus si aminte- sunt varza in gramatica limbii romane si nici nu am cum sa fiu altfel, in ultimi 25 de ani, eu am imbinat fierul, nu cuvintele.
Si am trait.
Sanatate!
P.S.
Pepe, Oana, Moni, Iri, cum se cultiva cartofii?
Scriam in aprilie...,- cum se leaga lumile!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu