Revolutia mea din 1989

Noptile le respiram in aerul rece al acelei ierni, in nenorocita si bine aranjata groapa pe care o facusem eu- avea in jur de un metru adancime si inca unul in latime, atat cat aveam nevoie sa-mi protejeze trupul de gloantele teroristilor- sapasem in stanga si-n dreapta mea doua polite peste care imi puneam anumite lucruri- aveam garsoniera mea de fapt- doar ca nu aveam caldura (pe care mai apoi am aflat ca altii o aveau tragand cu arma in nestire, incalzind teava- avand astfel un calorifer cu un singur element intradevar, dar bun element in frigul acelei ierni)---toata unitatea era inconjurata de astfel de gropi si de transee in unele portiuni si cu totii eram pregatiti pentru a da ochii cu teroristi...., poate nu chiar toti, frica mie imi era in acele vremuri, nu de teroristi, ci de vecina noastra, Rusia- i-am spus gandul acesta locotenentului meu si mi-a dat dreptate.
Si am stat nopti la rand si am pazit unitatea, si-n lumina zilei, dormeam cu totii in dormitorul cu 40 de paturi- eram murdari, nespalati- imbracati dormeam cu arma langa noi si cu trei incarcatoare pline sub perna- budele se infundasera, ofiterii erau si ei prezenti nonstop in cancelaria din fata dormitorului, le-am pus paturi suprapuse - viata lor a fost atunci! liberi de acasa si chefuri in fiecare seara si totul, dar absolut totul imi parea ireal.
Acestea sunt de fapt o parte din trairile mele in acea revolutie in care teroristii au incercat sa ne aduca pe drumul cel bun- cine au fost ei, este cu totul altceva- eu le-am vazut trasoarele trecand peste mine in plina zi si atunci nu mi-am dat seama- mai apoi am adunat revolutia in mine si atunci am inceput sa banuiesc.
Acum stiu...., si nu de acum...