Zi de azi. Mazare am reusit sa pun in pamant, nu dupa carti, nu la ce distanta si adancime recomandata de ele ci asa cum am simtit ca este bine. Ma intreb oare de ce nu respect tot timpul ceea ce scriu cartile despre legumicultura, parerile altor gradinari, de ce ascult de o voce interioara care ma sfatuieste ce si cum sa fac.
Mai apoi au urmat altele.
Sa pravalit vecinul de langa gradina vecina langa mine si printre ochiurile gardului ma intrebat cu (virg) curiozitatea si durerea de barfa a omului (cred, eu) de la tara, -ce fac? Pun mazare, zic. Raspunsul banuit al intrebarii lui- nu e cam devreme? Zic- nu. Mai apoi primesc sfaturi de la el, la ce adancime trebuiesc puse boabele de mazare, ca nu este bine sa le pun langa salata pusa din toamna, ca sigur o sa inghete boabele de samanta inainte de a fi si intr-un final am aflat o parte din placerile lui, nu-i place mazarea.
Asa ca am pus in continuare mazare in pamant si in acelasi timp am povestit cu el, neascultandu-l.
Asta fiindca eu sunt un povestitor, nu ascultator, merg mai departe.
Nu am facut poze desi aveam aparatul la mine, prea trista mi sa parut gradina in acest sfarsit de iarna si nu am avut putere.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu