Libertate

Libertate, cel mai dulce cuvant, simtul cel mai plin de implinire si de rost- un cuvant pe care eu , unul mi-l simt apropiat in fiecare zi fiindca de sensul si felul lui de a fi, depinde zambetul meu din acea zi.
Liber-tate-a---incepe cu felul in care imi porneste ceasul sa sune pentru a ma trezii in inceputul de zi, cu felul in care imi fac pachetul pentru orele de munca, cu felul in care ma imbrac in haine de munca si inca cate, mai apoi.
Dacia de serviciu cu care adun colegii pentru a ajunge la locul de munca-o alta libertate pe care o simt....., multe puncte fiindca libertatea de a muncii cu placere a inceput de la un anume timp sa-si piarda rostul iar acum incerc a o regasii in alta parte. Nu stiu daca o voi gasii, simt doar ca altfel nu pot sa mai continui in munca mea si ca mintea mea ma obliga sa merg mai departe.
Libertatea de a spune adevarul- cred eu ca este libertatea suprema, ca cel ce are aceasta putere, trebuie sa fie fericit.
Libertatea o poate avea oricine, omul gras, omul slab, omul destept, omul prost, omul cioban, omul director, omul angajat, omul simplu sau complicat in gandire, brunetul, rosu sau albastru la fata, cel ce miroase a transpiratie fiindca nu are puterea de a se spala, cel imbracat in parfumuri,in haine frumoase si la moda, in haine cumparate la mana a doua...
...cel ce are in stapanire castele sau cel ce sta intr-o cocioaba de casa si isi trimite copii la scoala pentru simplu fapt ca el stie ca libertatea inseamna de fapt cunoastere, putere de a sti si de a face.
Acestea sunt doar o parte din libertatile pe care le-am vazut si simtit in aceasta saptamana ca le au oamenii- este grea si frumoasa viata, plina de libertati este- totul sta in puterea noastra de a alege ce vrem sa fim- liberi in a spune adevarul.

Seceta peste NOI

Este seceta, o seceta pe care o banuiam ca o sa vina fiindca prea frumos pornise gradina in primavara.
Acum gradina este intr-o anumita asteptare, ar fi trebuit sa pun seminte de salata in pamant, nu am facut-o fiindca gandul meu are in aceste zile altfel de ganduri cu acel pamant al gradinei.
Acum imi pare ca sunt prea coplesit si nu stiu in ce parte sa apuc a merge, dar toate aceste ganduri si nemiscari pe care eu le infaptuiesc acum simt ca nu au nici o legatura, nici un interes pentru un simplu cititor de blog si totusi eu continui a scrie pentru mine, pentru a imi aduce aminte.


Este seceta in tara, este seceta peste noi, oamenii, este seceta si pentru celelalte fiinte ale acestei tarii- al meu copil a surprins un astfel de momemt- de sete, de dorinta de apa...

Intre colegi de munca

Avem servici!-este o vorba imprastiata in gluma zilnic printre alte fraze ale unui coleg de munca. Zilele trecute a mai venit un nou angajat- pachetul lui consta in nucile adunate din pomii aflati pe langa gardul pe care il facem intr-o anumita parte de combinat. Ieri i-am dat jumatate din pachetul meu, asa am simtit ca trebuie sa fac- astazi un alt coleg a facut la fel.




Vorbe intre doi colegi de munca--Coanda a fost primul care a facut un OZN, de acolo exista si principiul Coanda...


Chiar crezi ca americanii au ajuns pe luna?- atunci de ce se misca steagul lor fiindca se stie ca acolo nu bate vantul!?

Vorbe intre doi oameni in varsta de 48 de ani- tu ce crezi, exista Dumnezeu?

Si ar mai fi multe de scris- unde sa ma opresc?-unde sa las mai departe, sa curga...?

...poate inspre gradina mea in care toate isi au un rost, un firesc si o implinire.

Oameni

Fara multe cuvinte- aduna nuci, le pune intr-un pet si apoi le loveste cu un ciocan. De ce?
Un alt om ce munceste intr-un combinat siderurgic in care praful, vaselina, uleiul si inca cate alte resturi ale unui combinat se afla pe jos la fiecare pas, fumeaza avand tot timpul in mana stanga un borcan in care isi pune scrumul de tigare- de ce?
Nu i-am intrebat de ce fac aceste fapte fara de inteles fiindca simt in mine o mare toleranta si intelegere pentru fapte ce nu isi au rostul si fiindca sincer sa fiu, simt o oarecare admiratie pentru unicitatea lor.
,

O zi din viata mea- cinci

Au venit alte ore in care se aflau muscaturi dintr-un sendvis, alte lovituri de harlet, oameni si masini trecatoare, un fel de soare si un fel de nori, trecatori peste noi si noi mergand prin miscari mai departe.
Zile au trecut de atunci si parca nu ma mai pot oprii la acea zi fiindca Romania a continuat sa se reverse peste mine- cu un partid recunoscut, al domnului dan diaconescu pentru care am un mare respect fiindca stie sa profite de faptul ca stie limba romana si ca ofera prostilor ceea ce vor ei- adica un alt fel de prostie populista despre binele ce se poate cobora peste noi prin simplul vot pentru un om ce ne vrea binele--- culmea absurdului este ca are dreptate si ca se vor gasii romani care il vor vota----si de ce sa nu-l voteze, el inca nu a apucat sa faca nici un rau acestei tari---respect pentru el---Toti, dar absolut toti ceilalti au reusit incepand cu un om sarac si cinstit care in prima faza sa proorocit ca vrea binele tarii si ca nu vrea putere si mai apoi a ajuns presedinte fiindca aceasta a fost vointa poporului( Doamne cat de prosti putem fi!), continund cu un profesor de geologie ce a declarat ca are pregatiti 15 mii de oameni, specialisti in ale facerii de bine pentru tara si mai apoi am vazut ca au iesit 15 mii de interese si terminand cu splendoarea de om ce confunda aceasta tara cu vaporul lui din trecut peste care era stapan. Si ani au trecut de atunci fiindca a mai vrut o data si fiindca a stiut si a avut langa el oameni de treaba si noi stam din nou ca niste prosti si rabdam si dam dreptate unor oameni pentru care avem o admiratie pornita din cele mai tenebroase si placeri mioritice ale noastre, fiindca asta facem prin votul ce il dam unui diaconescu senzational, unui nastase plin de case, unui primar care este care are un nume de care nu-mi aduc aminte acum, unui mazare care face ce vrea el fiindca toti ce l-au votat si-l vor vota, traiesc prin el un vis, prin micimea gandirii unui om care ne este prim----prim ministru---care are impresia ca face bine (sfatuit de consilierii lui) ca daca stie sa foloseasca coasa, poate sa conduca o tara.
Doamne cate as mai avea de spus si scris, cate cuvinte fara de rost mai am in gand sa le scriu si-mi dau seama ca nu au putere fiindca desii traiesc intr-o tara libera, libertatea ei a imbolnavit oamenii.
Dar poate ca ei nu au nici o vina, poate ca mai trebuie ca treaca un cioban pe langa ea care nu va vrea sa moara si sa fie ingropat si poate atunci copii nostri vor sti ce sa faca cu cea mai bogata si frumoasa tara din lume- atat cat este EA.

O zi din viata mea- patru

O alta masina incarcata cu zgura a trecut, un alt praf s-a ridicat in urma ei iar eu mi-am asezat gramada de oase obosite peste o gramada de moloz, am inspirat si respirat precum am putut si-n acel timp bruma mea de inteligenta s-a pornit la drum, si-n acele momente de respirare mi-am amintit din nou despre mine, despre ceea ce inseamna limita mea in gandire si in fapte, si trecutul s-a coborat inca o data peste mine.
Sunt limitat in gandire, in a face ceea ce trebuie facut in firesc si sunt suparat pe mine si neputinta mea de care imi dau seama tot timpul prea tarziu- regret, regret inainte de a imi parea rau dar asta sunt, nu pot face nimic pentru mine pentru a evita marginimea gandiri mele.
Este bine ca inca mai cred si mai este bine ca nu sunt singur, ca am alaturi de mine o mare doamna si un mare copil, iar ei ma iarta intotdeauna.
Si-n acea zi orele aratau cifra 10.

O zi din viata mea - trei

Are un nume, este un om influent prin relatiile si bogatia pe care o are si am fost colegi de clasa timp de opt ani intr-un sistem comunist in care toti eram egali. Acum el se afla undeva sus iar eu in alta parte si cred ca acest sistem de civilizatie este unul mai bun decat cel trecut.

Ne-am intalnit privirile in timp ce eu sapam iar el conducea o superba masina- mi-am acoperit fata cu o mana in clipa in care l-am recunoscut cu un gest premedidat si cu o invaluire de simturi pornite o data cu clipa in care am simtit coada de lopata in mainile mele.
Si am stiut dinainte si mai apoi ca nu voi avea si ca nu am dreptul de a ma rusina de ceea ce fac. Si totusi am facut gestul. De ce?

Nu pot sa scriu cuvinte care nu se pot scrie fiindca anumite simturi nu au litere.

O zi din viata mea - doi!

Continui ziua de ieri- o lopata am in maini, scot cu ea gramezi de bolovani si zgura pentru a face un loc- este inca bine fiindca soarele este zgarcit, nu se arata- este rau fiindca pe langa noi trec basculante ce se duc si vin de pe o imensa halda de zgura si-n drumul lor ridica un praf asezat peste drum de zeci de ani, un praf ce se aseaza peste noi si oricat am incerca sa ne ferim de el, nu putem- tacem si sapam. Si-n tacerea mea gandurile imi fug departe, undeva in trecut si trecutul simt ca ma ajunge si o clipa trece si un glas aud dintr-o o masina oprita langa mine
-ce faci dane, nu mai esti sudor?- imi intorc privirea si incerc a imi aduce aminte cine este cel ce imi stie numele si incep a vorbii- ce sa fac, uite avem o lucrare aici, de facut un gard- si-l privesc si ma chinui a afla cine este omul cu care vorbesc si-n timp vorbesc cu el fraze fara rost pana in clipa in care mi se aprinde beculetul si atunci parca rabufnesc si ma bucur ca isi mai aduce aminte de mine dupa gramada de ani ce a trecut peste noi. Si ma scuz pentru ceea ce fac, caut motive si dau vina pe altii pentru situatia in care am ajuns. Ne mai vorbim vreo doua vorbe, ne bucuram intr-un anumit fel ca ne-am revazut si mai apoi el isi continua drumul cu masina iar eu raman sprijinit intr-o coada de lopata privindu-l cum se duce.
Si zambesc in mine si ma simt frustat pentru neputinta mea si simt ca ziua este abia la inceput si ca altceva va mai urma si dreptate am avut.
Sa nu uit insa- ziua de maine este astazi.\
Pe maine!

O zi din viata mea

Eram undeva, imagini treceau prin mine, tin minte doar un rand de plopi batrani langa o cale ferata, un mic lac plin de iarba subacvatica si un miros de sulf- apoi m-am trezit- telefonul suna strident chiar langa capul meu. Am grait in soapta cuvintele obisnuite- de parca bietul telefon ar avea vreo vina, am respirat pret de cateva clipe si m-am ridicat din pat. A urmat o alta obisnuinta, drumul spre baie, spre bucatarie- implinire de sendvis, o usa deschisa si mai apoi inchisa si o coborare din bloc spre masina de serviciu. Bineinteles ca la iesire din bloc am ramas iarasi uimit de intunericul de afara, Hunedoara este prea saraca sa-si permita luxul de a lasa luminile strazilor sa prinda inceputul de zi. Si greu este pentru un sofer de Dacie abia trezit din somn sa faca fata pe drumurile orasului, masini cu faruri puternice, oameni grabiti sa mearga la munca si un drum plin de denivelari si canale aflate cu mult sub nivelul strazii- toate acestea sunt un chin pentru mine in drumul ce trebuie sa-l fac pentru a imi aduna colegii de munca.
Impreuna am ajuns la poarta de combinat si inainte de intrare astazi am fost pus de o pazoaica de poarta foarte constiincioasa sa declar pe hartie toate minunile de scule cu care noi intram in combinat- si am luat un pix in primire, doua foi pentru dublu exemplar si am inceput a scrie.
Se luminase de ziua intre timp iar eu incepeam a scrie- si ma simteam ca un scolar, abia imi legam cuvintele, abia imi aminteam j-ul mic,scriam si un zambet imi statea pe fata pentru neputinta mea.
Am trecut intr-un final de poarta lasand in urma o pazoaica multumita fiindca si-a facut datoria si un mine oarecum stingher fiindca a inceput a uita sa mai scrie.
Impreuna cu ai mei colegi am muncit si dupa o ora am revenit la poarta, am trecut de ea salutand si ne-am indreptat spre o alta lucrare pe care patronul nostru ne-a dat-o- sa facem un alt gard de protectie in jurul combinatului.
Si am ajuns in acel loc, lopetile sau lipit de maini si am inceput a face gropi pentru stalpii ce vor venii pusi in ele.
Era ora noua, eram la inceput de sapat si la acea ora ma opresc acum ...fiindca eu unul, nu as avea rabdare sa citesc toate prostiile pe care le scrie un sudor care sapa gropi si care peste o saptamana va fi somer.
Si maine este o zi pentru ziua de azi.

Gradina inspre sfarsit sau inceput?

Trec zilele, soarele apune tot mai in graba si drumurile inspre gradina imi par tot mai rare.
Astazi a fost unul, printr-un vant ciudat de inceput de toamna si inceputuri de caderi de frunze, am ajuns.

Am gasit gradina intr-o uscaciune ciudata, o ciudatenie pornita nu din firescul culorilor ci din venirea lor prea repede peste gradina.

Ultimii castraveti ai celei mai slabe recolte din care au rezultat doar 32 de borcane de 800gr. de muraturi.

Ultimele rosii- le-am privit si tot ma incerca un gand, sa le intreb ceva...dar am tacut.

O parte din dovleceii- asteapta ziua in care va fi sarbatoare fiindca adunarea semintelor, asta si este.

Singura si unica mea recolta de vinete...parca as rade un pic insa trebuie sa recunosc, au flori frumoase.

Mai este si gutuiul, bun si deosebit gust are gutuia!

Intr-un final, prin uscaciunea gradinei am gasit un petec de verde ...

...si prin el mi-am dat seama ca in curand vine vremea insamantarii si ca asta trebuie sa o fac inainte de a murii gradina- si astfel ma contrazic in vorbe, dincolo de ele, ea nu moare.

Festivalul

A fost o zi
- munca de om programat la minut
-dureri de maini prea obosite
-un fost coleg de clasa umblator pe drum in urma nevestei lui, neinteleasa umbra a ceea ce a fost acel trup candva-parere si ciuda pentru mersul lui impleticit pornit dintr-o boala
-o seara in care oamanii orasului ii spun ca este un festival al berii- o mare porcarie in care niste romani vor sa faca bani( mama lor de bani!) iar ceilalti prin simpla dorinta de a fi impreuna, dau acei nenorociti de bani pentru prostia de a
manca un mic obosit, o invarteala pe un linghispir(oare copii nostri stiu?) si o gramada de alte iluzii in a primii ceva aproape gratis.
Si am vazut- cata prostie trebuie sa se oboseasca a traii in mintea unui barbat ce da cu pumnul intr-o minge pentru a afla ce putere are in el!?
Si cand are tigara in coltul gurii in acel timp, o gramada de asa zisi prieteni in jurul lui ii fac reclama si-l arunca pe un val imaginar- ce imagine poate sa se nasca?
Si inca cate ar mai fi...

...si denumirea- festivalul berii!

...du-ma Doamne undeva departe, langa frunze de patrunjel, ciripit de pasari si iarba verde sub picioare, acolo unde furnicile, cosasii si toate acele ganganii ale lumii, zburatoare si taratoare, ma fac implinit.

Hai sa vedem daca ne intelegem- ce se intampla daca moare o papadie?
daca un pas se face in plus, ce se poate intampla?
.. daca mai apoi ajungem dupa el, ce facem?
...pentru a il ajunge si a fi alaturi de el?
...si sa adunam-papadia , pasul si intamplarea,
...oare ce si cum ar fi fost toate...
si cum ar fi?
...Sarut mana Tata!

Dacia

Dacia a ajuns la remat- sunt simturi ce nu se pot descrie, sunt amintiri ce nu se pot impartasii, acum pot doar atat- sa-mi para rau pentru ziua de azi si sa ma bucur pentru acei ani in care Dacia a avut grija de noi fiindca chiar daca a fost o masina, ea pentru noi a fost mult mai mult decat atat.
Multumesc Dacia!

Dacia, Dacia...

Nascuta in 1986, aceasta masina este o parte a vietii mele, impreuna am trecut prin multe in cei 25 de ani si toate aceste amintiri le stiu in mine, cu ele trec mai departe. Acum scriu doar despre una- cu ea mi-am adus copilul nascut de la spital inspre casa. Atunci l-am privit pentru prima data in viata si langa el era cea mai inteleapta strabunica din lume. Ajunsi in parcarea blocului, strabunica mi la pus in brate, un scancet am auzit si nu stiam ce sa fac fiindca sub toata acea acoperire de nou nascut nu stiam unde ii este capul si unde ii sunt picioarele.
Si cata vreme a trecut de atunci!

Da , este o Dacie si daca incerc si ma chinui un pic, prin niste simple poze cred ca pot sa nasc o supermasina din ea.

Dar nu vreau fiindca nu este corect fata de trecut si fata de ziua de maine in care va ajunge(daca va dorii) intr-un centru de colectare a fierului vechi.

Ar mai fi multe de scris, acum prefer sa raman cu mine, cu mine si cu intreaga viata traita alaturi de cea mai tare masina ...

Sa recunoastem cu totii, Dacia a fost cea mai tare masina a noastra si asa va ramane, in primul rand prin amintiri si mai apoi prin puterea ei prin simplitate.

Nea Marin

Pe masa bucatariei au ajuns si ardeii iuti, nu sunt din gradina mea, primiti sunt din partea vecinului de gradina, un om mic si uscativ cu o varsta de 70 si ceva de ani. Ieri a iesit din spitalul orasului in care a fost internat pentru..., nici el nu stie prea bine ce s-a intamplat cu el, stie doar ca s-a simtit rau si ca a fost nevoit sa ajunga acolo.
Domnu' doctor a vrut sa-i dea drumul acasa, el stia ca inca nu poate si l-a intrebat pe doctor daca raspunde pentru plecarea lui? A mai stat internat doua zile si-n seara asta ne-am intalnit, nu m-a lasat sa plec pana nu ma daruit cu acesti ardei iuti- stia ca nu am asa ceva in gradina si ca lui ii prisoteau sau poate astfel a vrut el sa spuna, ceva.

Ajuns acasa, am spalat ardeii, in borcane i-am pus si printre plimbari prin apartament, privirea imi trecea peste un televizor in care vedeam un basescu alaturi de un presedinte american.
Si am ajuns intr-un final si in fata monitorului si gandind la ceea ce vreau sa mai scriu pe blog, o curiozitate placuta se urca pe mine la gandul intalnirii viitoare cu nea Marin, vecinul meu.

Cat despre imaginea aceea fugitiva a intalnirii celor doi presedinti pot spune ca este un spectacol ieftin- intalniri de felul acesta au mai fost si degeaba au fost cu curcubee cu tot- mult mai interesanta imi pare urmatoarea intalnire cu nea Marin si de data asta nu ma las, il descos despre ce si cum si ii cer si aprobare pentru o poza fiindca mult mai interesanta imi pare viata acestui om decat toata politica si vrajeala cu care politicienii ne inconjoara.

Si nu ma las, Dumnezeu sa-i dea sanatate lui nea Marin! si eu sa-l mai pot auzii povestind.

Gradina de legume in Septembrie cald

Este seceta in gradina si peste ea trece un Septembrie mult prea cald, fac poze atat cat ma tin puterile de a le vedea cum sufera. Am renuntat si la a le daruii apa, parca am obosit sa muncesc in van- mi-au spus legumele ca apa cu care eu incerc sa le inconjur este prea putina.

Ardeii asa putini cat sunt ei, au inceput a creste si apoi sau hotarat sa imbatraneasca in tineretea lor.

Vinetele ...la fel.

Castravetii- au daruit cat de mult au putut- am borcane murate cu ei dar parca uscaciunea lor ma face sa ma simt prost- ei au daruit cat au putut, iar eu?

Si mai sunt reginele rosii care au fost lovite de o mana peste care au incercat sa treaca cu ajutorul meu si pe care am incercat sa le ajut si cu apa dar a fost peste puterile mele- inca mai sunt acolo dar triste sunt si nu am putut a le fura imaginea intr-un aparat de fotografiat-- am in schimb aceste rosii chery care prin marimea lor par sa nu aiba nici o problema- ele inca rad.

Este 11 septembrie, ziua in care America a trait o drama, in care a mai platit un pret al libertatii ei intr-un moment in care nu se astepta.
O rugaciune pentru mortii acelei zile, si o rugaminte pentru Dumnezeu- lumineaza-ne Doamne calea pentru a nu ne mai omori intre noi, fiindca stim ca Tu poti.
Si iarta-ne si daruieste putere de a traii impreuna!
Amin!

Economia tarii si gradina de legume.

Ardei pusi la copt, nu sunt din gradina, din piata orasului sunt- 2 lei kilogramul.

Vinete puse la copt, un altfel de gust parca au facute la foc de lemn- nu apartin gradinei - 1 leu si 50 de bani kilogramul pe piata. Rosii din gradina mea- pe tarabe se vand cu 2 lei kilogramul.

Si parca simt ca muncesc degeaba, ca toata munca mea din gradina nu are valoare fiindca pot cumpara din piata tot ceea ce-mi doresc la un pret foarte ieftin...si parca nu este chiar asa fiindca bucuria si privirea cresterii lor au o cu totul alta valoare.

Si nu stiu de ce dar simt o mare multumire in pretul ieftin al legumelor fiindca simt ca dupa ele vor venii alte randuri- de carne, de paine, de imbracaminte si de... sistem medical, scolar si de protectie sociala--sa rada lumea despre ceea ce cred eu- de la un morcov, o rosie, un cartof, o samanta si o sticla de ulei se poate de fapt pornii o economie, o tara.

Imi place inca sa cred in asa ceva.

Decupaje, imagini dinspre gradina , inspre oras.

Aceste imagini pot alcatui o zi, mireasma, sunetul si intregul ei nu pot fi cuprinse din pacate intr-o anumita real

itate- ele au nevoie si de cuvinte.

Sau poate atunci cand cuvintele tac....

...luna vrea sa coboare de pe cer pentru a fi sigura ca...

...este asteptata in tacere

Alina.

Gradina mea a avut astazi un oaspete deosebit,poate are numele Alina, are in jur de 30 de ani, o fire vesela si optimista si un alt fel de a vedea lumea. O parte din ea am vazut-o si eu prin felul ln care am putut sa manevrez un scaun rulant pentru persoane cu handicap peste asfaltul orasului plin de gropi, de masini prea grabite, de oameni cu priviri prea insistente.
Exista o fire si o stare ce apartin acestei natii care nu imi este deloc straina, si pe care de multe ori am incercat sa o inteleg dar greu imi este fiindca fac si eu parte din ea, vizavi de felul in care sunt priviti oamenii cu probleme.- fiindca este greu si nu se poate, dar chiar nu se poate sa existe o asemenea indiferenta fata de alti oameni ca noi, indiferenta pornita prin simpla constructie a unei rampe si sfarsita prin chinul birocratiei, al legilor tampite si al falsei protectii a persoanelor cu handicap.
Cred ca maretia si puterea unui popor se vede si prin felul in care el are grija de cei fara de putere insa eu vad ca in aceste vremuri tarzii ei sunt loviti cel mai mult fiindca nu au puterea de a riposta.
Alina s-a simtit bine astazi, aerul satului, zgomotele lui si in fapt simpla iesire dintr-un apartament mult prea mic pentru ea, i-au fost clipe de bucurie- am vazut asta in zambetul ei la despartire si o parte din el l-am luat cu mine.

Morometii si inca o taxa- pe pamantul dat in arenda

Coborat de pe o cusca atarnata in carlig de macara cu pod rulant, asezat la o tentativa de masa, mancam in pauza si printre vorbe spuse intre mancatori de pachet a sosit una- precum ca cei ce au pamant dat in arenda vor trebuii sa plateasca in plus peste impozitul datorat statului,. si tva-ul pentru minunea aceea de produse sau bani castigati, ramasi ca vai mama lor dupa ceea ce cel ce foloseste pamantul lor . Si oamenii se intrebau ce rost mai au in a-si tine pamanturile ramase drept mostenire pe care acest stat in loc sa ii incurajeze sa si le tina ii indeamna sa le vanda pe bani de nimic?
O intrebare a urmat- ei si ce o sa-mi faca daca nu vreau sa platesc tva-ul, ca cele cinci hectare inca sunt pe numele lui mama si ea a murit acum cinci ani!?


Am tacut un strop, dreptate i-am dat la om dar mai apoi mi-am amintit filmul Morometii in care Ilie nu vroia sa-si plateasca funciirea- ...ba omule, o sa-ti ieie vita din batatura...! am zis...

Sa uitat uimit la mine - poate sa o ieie pe nevastamea ...a spus...

...mai departe am tacut, am zambit in mine si m-am bucurat ca Morometii nu au pierit.

Tigan sau rom?

Mai fac o incercare.
Am scris despre ceea ce inseamna tigan sau rom pentru mine si brusc au disparut toate cuvintele.
Am trait, am apucat a vedea coviltirile cu tigani mustaciosi si cu a-lor palarii, a femeilor si fetelor de tigani imbracate in fuste viu colorate si cu minuni de baticuri pe cap si acum dupa multi ani simt un dor pentru ceea ce am vazut in copilaria mea .Dorul nu mi-a venit brusc ci fiindca am urmarit o emisiune pe televizor pe aceasta tema in care invitatii se certau pentru intaietatea unui cuvant- rom sau tigan?
Si acum la cateva minute dupa emisiune, stau pret de o clipa, stau si ma intreb de ce am acest dor de coviltirile tiganilor, de libertatea pe care o aveau atunci si pe care eu o invidiez ca nu am puterea de a o avea si ma mai intreb de unde a pornit aceasta prostie a cuvintelor? Rom sau tigan?
Si acum vreau sa spun parerea mea- in vremurile traite sub un comunism in care toti eram egali si-n care tiganii si-au gasit o anumita parte de libertate pornita din trecutul si firea lor si pe care comunismul nu a reusit sa o infranga,- simt in mine un zambet de bucurie pentru nereusita comunismului -de ce si cum s-a ajuns la o asa mare diferenta intre puterea lor de a fi-bogati si saraci, manelisti si carausi de fier vechi, si de ce s-au uitat ei intre ei?
Si imi pare rau pentru trairea lor din aceste zile in care se cauta, fiindca ei- tigani sau romi- stiu ca sunt oameni deosebiti care au puterea de a fi!
Stiu ca vor reusii...fiindca intodeauna ei au fost liberi si prin libertatea lor gasesc intaietate in viata traita pe acest pamant fiindca libertatea si puterea de a fi om nu are legatura cu actul de a avea pamant sau bani- libertatea nu are nevoie de acte sau harti, ea se simte pur si simplu.

aceasta este o pauza

Gradina

Este greu, se intampla ca o clipa sa ma ajunga si odata cu ea un fel de nimic sa puna stapanire si astfel raman cu imagini- ele spun multe, nu cer si nu au nevoie de cuvinte.

...ca un inceput...

...ca o cununa...

...si o sticla de bulion pregatita pentru iarna ce va venii.

toate acestea sunt si altele ce vor sa fie, din pacate nu am cuvinte acum pentru ele...

La multi Ani!

In primul rand, un La multi Ani!
Despre trecere de timp,
despre trecut, prezent si viitor,
despre ceea ce sti ca este bine...
In cel de-al doilea rand-sanatate.
Si apoi un al treilea rand
plin de pasi,
de soare prea cald pentru ei,
de umbre si taceri.
De surasuri si zambete,
pentru sederea ta pe un scaun,
ca un privitor peste toate acestea.
Si inca un rand pentru cuvinte,
gandite, auzite, povestite,
traite si visate in miez de noapte.
Apoi cobor mai jos un rand,
si o intrebare staruie peste el.
Si-n cele din urma,
adunate toate aceste randuri
cred ca sunt zbor de randunica,
fiindca toata viata ta este un zbor
prin care imprastii bucurie
si credinta.
La multi Ani, Anii!