Am sapat pentru acest liliac infrunzit si la-m adus in gradina. Este primul si este un dar.
Apoi am ajuns acasa, am pornit televizorul si stirile au inceput a se arunca peste mine- stiri despre spitale inchise si despre oameni saraci care se razboiesc intre ei pentru detergenti.
Si aceste stiri nu au logica si am inceput sa ma intreb, pentru ce se inchid spitale? Cat de mare trebuie sa fie neputinta celor ce ne conduc si mai ales a noastra, a celor ce am ales oameni sa ne conduca? Findca noi am adus de la revolutie incoace toate partidele posibile la putere, cred ca noi ne-am facut datoria si ca vina pentru inchiderea spitalelor ar trebui impartita intr-un final intre noi,alesi si alegatori. Din pacate numai unii sufera si poate ca acesta este prezentul nostru fara putinta, pornit din trecutul nostru pe care de putine ori am avut puterea de a il alege.
Si ma mai intreb- ce cauta acea multime de oameni impreuna, ingramadita, inghesuita, fara aer, cu lesin, pentru o punga de detergenti mai ieftini, acolo?
Ar trebui sa ne trezim ca natie ca locul nostru nu este la coada, sa alungam din firea noastra acest gand si sa-i tragem la raspundere pe cei ce ne conduc.
Dar cum sa facem asta cand ei se perinda la putere, cand se protejeaza intre ei indiferent de partidul din care fac parte?
Nu vreau sa cred ca acesta ar fi un raspuns- sa ne mai nastem o data ca natie si popor si poate atunci vom reusii.
Sau poate- Dumnezeu ne-a daruit un pamant asa de bogat si de frumos si apoi ne-a lasat.
Iar noi?
Cires inmugurit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu