Am udat mazarea pe la amiaza, acum ploua marunt, cam fara chef. Va trebui sa am mare grija de ea, sa-i mearga bine fiindca dupa recoltare trebuie sa vin peste straturi cu alte legume care trebuie sa-si faca treaba pana cand da frigul.
Din greseala am scos un fir de mazare. Imi arata puterea lui si adancimea la care apa isi face datoria.
Ma tot minunez de salata pusa din toamna, ii merge bine si drept multumire, i-am dat apa. Am vazut pe stratul de salata, locuri mai golase si dupa cateva franturi mi-am amintit- sub strat vietuiesc cartofii pregatiti de atac. Cartile spun ca este devreme insamantarea cartofilior, eu asa am simtit pamantul si am pus o parte din ei, imi pare rau ca nu i-am pus pe cei mai buni, asta nu am simtit-o. Omul cat traieste, invata.
Si usturoiul a trecut iarna cu bine, acum cu putina caldura peste zi, danseaza de bucurie. Adevarul este ca samanta adusa din zona Dejului, dintre sate imprastiate pe vai de dealuri racoroase, face toata smecheria. Si eu, bineinteles, ca la-m pus la treaba. L-am premiat si pe el, i-am dat apa.
Si inca o data, asa, de bucurie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu