Incerc, pun un cantec, il ascult, apoi scriu.
Intind mana in sus, acolo unde cuvintele se zdrobesc intre ele,
prind unul in palma, il prind si-l trag in jos, aproape de mijlocul trupului meu, incerc sa-l mangai, sa-l inteleg fara al intreba la ce bun si cum ar putea sa-mi fie de folos.
Si il simt cum se freamata, cum se zbate ca o nastere, cum vrea sa se dezvaluie si sa-mi arate locul in care sta puterea lui,
in inima mea,
in dragostea mea fata de familie.
Doamne, da-ne putere sa ne trecem fericiti, impreuna.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu