S-a pornit vantul si frigul a venit odata cu el. Trec zile si nu se mai opreste si-n tot acest timp plantele aflate deasupra pamantului isi opresc cresterea. Trec zilele cu speranta ca semintele puse in pamant si-au gasit un dram de bine ferite de vantul rece ce bate deasupra lor si ca soarele va revenii peste gradina.
Nu pot sa fac nimic, privirea spre cer degeaba o indrept, cel in drept are probleme mai urgente de rezolvat, stau si astept.
Macar sa-mi reamintesc.
A fost iarna peste pamantul arat.
In sfarsit de iarna pe langa castel am trecut ca sa...
...ajung la gradina si sa-l bucur pe tata socru cu punerea boabelor de mazare in pamant.Primele in cei 56 de ani de viata. I-am zis- abia acum ar trebuii sa te simti implinit.
Mi-a dat dreptate...razand.
Intr-un final, obosit dar multumit, strange sfoara care a fost de un oarecare ajutor, al meu nu vi la-m spus.
Intre timp, tara merge mai departe.
Usturoiul pus din toamna, mai bine.
Si mazarea sa copilarit.
Asa o vad eu.
Se vede puterea ei, o frumusete!
Cand a dat de greu, am ajutat-o.
Si a continuat sa fie, mai sus, mai departe de pamant. Putin, adevarat!
Sau mult?
Acum isi cauta ridicarea, ar trebuii sa o ajut.
Am inceput lupta cu buruienile si mazarea mi-a zambit.
Mai trebuie sa-i dau ajutor pentru inaltare, pentru apa, buruieni si pentru ce o mai vrea ea. O sa-mi spuna.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu