Am gasit o poarta si cand juniorul meu a implinit paispe ani, l-am intrebat. Mi-a raspuns plin de entuziasm- VREAU! Dupa doi ani cand a implinit saispe ani, vrerea lui a devenit realitate, l-am inscris la un club de planorism.
Cursurile si zborurile au fost gratuite pentru cei cu varsta intre 16 si 21 de ani-traiasca Aeroclubul Roman! O spun cu parere de bine si cu adaugarea normala, este roman, pacatul nostru, nu vreau sa intru in amanunte.
Aceasta este pista planoarelor, un camp de verdeata, bucuria celor trei roti.
Acesta este cerul.
Planoare la sol.
Si-n zbor. Fericirea si implinirea, impreuna se gasesc si se dobandesc mai greu, acolo sus pe cer, cred ca sunt impreuna mai mult decat oriunde in aceasta lume. Copilul meu a simtit asta, am vazut-o in privirea lui dupa primul zbor in care mansa a apartinut instructorului, si el era acolo-SUS.
Si a muncit alaturi de ceilalti adolescenti. Planorismul nu inseamna numai placere, exista si multa munca in plin soare, atunci cand curenti de aer cald ajuta planorul sa zboare cat mai mult si mai sus.
Asa incepe inaltarea.
Sus, intre cer si pamant.
Instructorul din spatele zburatorului, fotografiaza, nu-si face griji.
In aer nu se poate sta prea mult, alti adolescenti asteapta cu nerabdare inceputuri de zbor.
Planorul coboara.
Coborare de planor.
Planor la sol. Sa avem grija de aripile noastre si de tot ceea ce ne poate ajuta sa fim cat mai sus-speranta si credinta.
Odata cu el, am zburat putin si eu. Pe cerul Romaniei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu