Seminte de rosii in pamant

Si mazarea se inalta, a prins vremuri bune insa meteo anunta frig peste noapte, sper sa aiba puterea de a trece peste el.

Parca ar fi o legiune romana care marsaluieste. Nu stiu cum arata legiunea dar imi place sa cred ca romanii atunci cand si-au imaginat legiunea, stateau intr-un strat de mazare.

Mai apoi am infipt mana in pamant, rece, poate dupa ploaia de ieri sau fiindca asa-i in acest timp, l-am simtit. Dar am continuat si am inceput sa adancesc mainile in pamant pana ce cuiburi pentru seminte am facut.

Asa incepe nasterea reginei rosii in gradina mea, printr-un cuib in pamant.

Jumatate din el la-m (ma inervez, se scrie LA-M sau L-AM?) acoperit cu pamant bun, in acest pamant am pus semintele de rosii.

Peste ele am pus inca o mana de pamant bun,(altii ii spun gunoi, eu nu pot) si l-am amestecat pe margini cu pamantul gradinei, lasand pe mijloc, acel pamant ce nu face crusta, numai bun pentru firavul fir ce sper ca astfel se va putea inalta mai bine.
Semintele le-am ingropat la o adancime mai mare pentru ca ele sa fie protejate de frig( recunosc, nu este inca vremea lor) si cred ca in acel musuroi ele isi vor face treaba iar cand va venii vremea lor, vor sti ce trebuie sa faca.

Si in final au iesit straturi bombardate.

Si la jumatatea drumului, castelul.