Pusa din toamna, condamnata sa treaca peste frigul iernii.
Ma intreb, oare cum ma-s simtii acoperit de zapada, fara imbracaminte si animal de-as fi, fara blana?
Cu o radacina, vai mama ei, trece prin iarna asemeni pasarii lui peste, renaste... si ma imbucura.
Imprastiata, sub ea am pus cartofii. Se poate muta oriunde in gradina, trebuie doar sa fie alaturi de pamantul de sub ea, cu el a trecut iarna.
Cand ea isi va sfarsii drumul, cartoful ar trebuii sa si-l inceapa.
Frumoasa prin verdele ei.
Si in curand, implinita.
Acum incepe sa se umfle in frunze, peste cateva zile...sarut mana, salata verde din toamna!
Cateva din ele vor traii pentru a face seminte. Prin septembrie vor incepe iarasi lupta cu iarna.
In final am un zambet- cu ce tupeu darama usturoiul nascut odata cu ea, si e doar o frunza!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu