Exista un om- in fiecare merge la muntele Athos, il tin calcaiele, mult drum nu are de strabatut, zburatoarele il tin in spate, banii si puterea lor, la fel. Nu le da importanta, nu le simte ca si cum ar fi ceva deosebit, pur si simplu pentru el sunt o stare ca oricare alta si isi vede mai departe de drumul lui. Nu face rau, rau nu face nici oamenilor, ba dimpotriva, pe multi a ajutat- dar simtul lui, felul lui de a fi, trecutul lui si prezentul au o anumita adiere, ca o pala de vant ce loveste peste un obraz de roman.
Felul in care se misca, vorbele, sinceritate si marinimia lor, il fac pentru o clipa altceva decat un simplu om in fata unor oameni din aceasta tara, -un fel de sfant, o senzatie, o adiere, - el este multumit si cu atat, are incredere ca dupa moarte, altii vor avea grija si ca va ramane in amintirea acestui neam undeva langa Stefan, Brancoveanu si Dobrin.
Insa, felul, tupeul cu care isi ia Lumina din biserica, cand si cum vrea el, cum o da altora prin simpla lui putere de a fi el, il coboara jos de tot, la nivelul celui care plin de intrebari si frustari isi intreaba sufletul daca exista Dumnezeu.
Acesta este unul din oamenii acestei tari si el nu se afla inca in fruntea ei, ne reprezinta undeva, doar, si el este cat de cat un om bun in sinceritatea lui nativa, dar ce se intampla cu ceilalti, cu ticalosii care nu au frica de Dumnezeu si fura si nenorocesc aceasta natie!?
Si ma mai incearca o ultima intrebare, adevarat, nelalocul ei, fara nici un simt al realitatii- daca el este bogat, eu sarac, cine si cum isi merita trecutul si viitorul prin prisma lumii materiale?
Nu stiu raspunsul, stiu doar ca eu ma simt implinit prin fasolea, mazarea si patrunjelul care se inalta din pamantul meu.
Dar poate se simte si el la fel prin mieii pe care-i mangaie in fiecare primavara. Cine stie!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu