Astazi intr-un supermarket priveam lamaia, o invarteam in mana, gandeam ca este buna la ceai, vitamina c data de ea mi-ar prii si brusc mi-am adus aminte de usturoi.
In urma cu vreo trei ani in primavara zic, ce ar fi daca as pune usturoi in pamant ca samanta, usturoi din acela mare si frumos, usturoi made in china de care sunt pline supermarketurile?
Asa am facut dar la doua zile imi spune mama auzind despre dorinta mea de a da lovitura cu un mare usturoi chinezesc-ma copile si Lenuta a incercat sa faca ce ai facut tu, nu ia iesit nimic.
Mi-a parut rau sa il scot din pamant, poate mai speram, pe de o parte dadeam crezare mamei si m-am apucat sa pun catei de usturoi din aceea romanesti, amarati, subnutriti, printre cei chinezesti.
Aveam acum un strat de usturoi in devenire super aglomerat, asteptam sa vad ce se va intampla, cine va castiga, cine va iesi primul?
Chinezul la ceva timp a inceput sa isi arate puterea, o mladita viguroasa de vreo trei centimetri triumfa pamantul.Zic- dau lovitura. Asta a fost tot, sfarsitul usturoiului chinezesc sa produs doar dupa trei centrimetri, sa uscat.Din urma a venit pricajitul usturoi romanesc cumparat din piata. La timpul culesului am avut usturoi mic din samanta acestetui pamant si am trecut iarna cu el.
Priveam lamaia si gandeam-ce si cum sa facut acel usturoi adus de departe, ce poate sa zaca in el de nu a putut sa-i dea puterea de a se naste, ce poate sa ascunda aceasta lamaie in ea, o fi frate cu usturoiul?
Si am privit fructele si legumele de pe rafturi, nu ne vor omora mai repede decat trairea noastra in aceasta tara dar nici in pace nu ne vor lasa.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu