La doua zile dupa ce am ridicat rosiile cazute a venit iarasi ploaia.Am zis ca nu are rost sa merg la gradina, fiind pamantul ud, nu prea aveam ce face si printre rosii nu ma bag niciodata daca solul este moale.
Trecuse cam o saptamana pana cand am prins un timp bun de gradina.
Si am ajuns.In fata ochilor vedeam cum mana incepuse sa faca ravagii printre minunatele mele rosii.
Pret de cateva minute am privit, gandind ce sa fac.Le-am luat la rand, tot ce avea pata de noroi sau urma de mana, am rupt.La unele plante tot am rupt pana cand mi-am dat seama ca trebuie sa le scot de tot pentru a salva celelalte plante.
Dupa vreo doua ore de macel, cand am terminat am privit in urma, din cele aproape 200 de fire de rosii, rupsesem cam un sfert, pret platit pentru a mai putea salva ceva.
In ziua aceea le-am si stropit, omorand visul de a avea rosii nestropite.
Si astfel mi-am invatat lectia, de a nu ma mai crede cel mai tare fiindca nu sunt.Dar visul de a avea rosii nestropite il am inca si voi incerca si anul asta chiar daca nu voi reusii. Stiu sigur ca odata am reusit.
Poza nu le-am facut, supararea a fost prea mare, dar pe viitor voi face poze si cand o fi greu, nu numai la bine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu