Prepararea otetului de casa

Ploua din nou si parca oricat ar ploua de mult, tot nu-mi este dor de un strop de seceta. Adevarat este ca toate se misca mai greu in gradina- legumele imi par ciurde de vaci, ce stau intr-o ploaie nesfarsita, resemnate, fara miscare, fara motiv, doar rumegand o iarba imaginara.
In ploaie am lasat gradina, cartea am deschis si acum fac ceea ce este mai usor- copiez din aceeasi carte trimisa poporului roman de catre poporul rus.

Prepararea otetului de casa.
Pentru a prepara otet de casa, se iau la 1 litru de apa, 1 pahar de zahar tos sau de miere, 1 bucata potrivita de piine de secara acra, 15-20 g de drojdie proaspata si cateva stafide.
Solutia de zahar (sau miere) se fierbe timp de 10-15 minute, apoi lichidul caldut (dupa ce s-a racorit) se adauga piinea, se dizolva drojdia si totul se pune intr-un vas smaltuit (cu gitul larg), acoperit cu o pinza curata, intr-un loc cald, pentru 2-3 zile. Dupa ce lichidul a fermentat, se toarna in cantitati egale in doua sticle, se adauga 2-3 stafide si se lasa la temperatura camerei, astupind gitul sticlelor cu vata. Peste o saptamina otetul este gata si se poate intrebuinta. Acest otet se poate folosi la dresul mincarurilor si la prepararea marinatelor.


Parerea mea este ca reteta poate ar fi fost mai reusita daca ar fi dat detalii mai in amanunt, eu unul nu stiu daca voi incerca, mai ales ca habar nu am de unde pot sa fac rost de paine de secara acra, dar cine stie!, eu doar sper ca am mai pus un punct si o virgula in ceea ce inseamna mancarea fara eee-uri si otetul facut in casa omului.

Castraveti murati pentru consum imediat

Bunica sotiei mele, o mare gospodina- Dumnezeu sa o odihneasca!- a trait vremurile de dupa razboi si-n acele timpuri, mama Rusia ne invata pe noi ce si cum sa fim. Am in fata o carte ce a fost tradusa in anul 1961 dupa o carte a imensei tari vecine, pe care am citit-o in parte si cred ca invataturi bune daruieste.

Castraveti murati pentru consum imediat.

Castravetii alesi pentru murat se spala,se asaza in vase, punind intre ei cate un rand de marar si usturoi, si se toarna deasupra saramura.
Pentru a grabi muratul se recomanda sa se taie varfurile castravetilor, iar dupa ce au fost asezati in vas, sa se toarne peste ei saramura fierbinte.Castravetii pusi astfel la murat sint gata dupa cateva zile.
In functie de marimea castravetilor,pentru fiecare 10 litri de apa se vor lua de la 400g(pentru castravetii marunti) pina la 600g(pentru cei mari) de sare.

Am citit. am gandit o clipa si am incercat- acum astept rezultatul.
Adevarat este ca acest fel de a mura castravetii cat mai repede, nu difera foarte mult de a-l nostru dar o curiozitate si o intrebare ma gadila- oare de la ei am invatat si-n timp am uitat si am modificat aceasta reteta simpla sau toate le aveam dinainte!?
Nu stiu, stiu doar ca astept sa treaca zile pentru a manca castraveti murati pentru consum imediat.
Si inca ceva- dincolo de aceasta reteta de a mura castravetii, oare cata putere mai au acele vremuri in mintile celor ce ne conduc?

Mai intoarce, Doamne roata

Cand aveam 20 de ani am ascultat acest cantec pentru prima data, in aceasta saptamana se implinesc ani de cand ne-am casatorit si inca mai vrem o data.

Poze cu verzi si rosii

Astfel arata rosiile acum si privind pozele nu stiu de ce o parere de plante nebagate in seama, inconjurate de buruieni, fara de stapan, da o alta imagine realitatii din gradina. Imi pare ca pozele mint si-n acelasi timp ca spun un adevar al lor- eu stiu cel mai bine fiindca sunt acolo si fiindca inca nu am auzit o rosie plangand. Sunt fericite- credeti-ma!

Adevarat este ca rosiile gradinei mele traiesc alaturi de buruieni dar acest fapt se intampla fiindca incerc sa ating rosia si tot ceea ce o inconjoara cat mai putin posibil,- nu prea ii plac oamenii- mi-a spus asta intr-o seara in care beam un pahar de bere si-l ascultam cantand pe Grigore Lese.

Primele rosii din gradina- adevarat ca sunt cirese si ca abia se vad dar... sunt primele...

Acum, printre rosii si buruieni, privesc, astept si ma bucur.

Munca si rasplata ei .

Exista un loc de munca prin care am trecut timp de trei luni de zile, un loc in care am vrut a invata sudura Mig- Mag si am reusit, un loc din care stiam ca nu voi pleca cu bani si acum la cateva luni de la plecarea mea imi vad fosti colegi facand greva. Avans-350 de lei, plata 170 de lei- nu stiu, nu am puterea de a fi imprastiat peste piata muncii din aceasta tara dar simt cu cea mai mare tarie a mea ca exista o mare bataie de joc fata de munca si din pacate prin ceea ce am trecut eu, simt o parte de Romanie.
Si acum ma intreb cum sa nu ma bucur cand...

...toate acestea si inca multe altele alcatuiesc o altfel de tara!?

Despre dovlecei, seara de sambata si trecutul pescuit

Dovleceii, cu cele mai mari frunze din gradina, cu dorinta lor de apa si pentru mine, cu neintelegerea celui mai bun loc pentru ei in gradina- ma bucur ca ei exista si tare mult am cautat feluri si puteri de ai tine cumva si pentru iarna.

Ciudata flore de dovlecel- o vad si o simt ca o fractiune dintr-un dans- ea stie mai bine, eu am lasat-o in dansul ei si am plecat.
Acum imi pare ciudat si nelalocul lui faptul de a sta intr-o seara de sambata de iulie si a scrie depre dovlecei- vremea rea anuntata de meteo plus inca vreo doua motive, m-au tinut inchis in apartament, altfel as fi fost pe malul apei la pescuit precum am fost si saptamana trecuta trecand si prin noapte.

Nelipsitul foc ce aduna impreuna familia ca si in vremuri de demult, din alte milenii de ani.

Luna in noapte, un mic punct inaltat undeva sus, un punct care a fost pus acolo sus pentru ca noi sa putem fi.

Un caine, slab si fara de stapan ce si-a trait toata noaptea alaturi de noi si care dupa mancarea primita s-a transformat in aparatorul nostru in acea noapte prin latratul lui la venirea sau trecerea unui om sau animal. Din pacate a ramas pe mai departe al nimanui dupa plecarea noastra.

Si un sfarsit de foc prin jarul lui langa care cainele a staruit toata noaptea- cat despre cei trei somotei pe care i-am prins si pe care i-am eliberat in noapte si despre caderea mea in apa de patru metrii adancime a Muresului in plin miez de noapte este o alta poveste ce nu poate fi spusa- ea apartine sotiei si fiului meu.
Acum scriind si vazand pozele, ma simt acolo, pe malul Muresului si astfel ma simt mai racorit.

Sfaturi gospodaresti- ardei in bulion si rosii la sticle

Printre carti, a-m gasit una...

...e batrana, vai mama ei!, nascuta in 1966, m-a surprins prin continut vast si prin cele cateva retete de care eu unul nu am auzit.

Ardei conservati in bulion.
Se spala ardeii, se scot cotoarele, se scutura de seminte si se pun intr-un vas mai mare cu apa clocotita si putin sarata. Nu se lasa in apa clocotita decat cateva secunde, apoi se scot cu ajutorul lingurii de spuma si se pun intr-o sita ca sa se scurga bine de apa. Dupa ce s-au racit se asaza ardeii in borcane fara ca sa fie indesati. Se toarna peste ei bulion de rosii bine racorit. Se acopera si se fierb in baie de aburi, jumatate de ora timp de doua zile la rand.

Rosii la sticle (pentru ciorbe).
Rosiile coapte si bine spalate se introduc o clipa in apa clocotita. Se curata de pielita, se taie in doua, se scutura bine de seminte si se taie in fasii subtiri. Se pun apoi in sticle cu ardei taiati ca fideaua si cu verdeata. Zeama scursa de la rosii se toarna in sticle. Se acopera cu ceolofan si se fierb in baie de aburi doua zile cate un sfert de ora.

Si mai sunt si alte retete- voi mai scrie.

Gradina de legume si sufletul ei romanesc

Grindina, vijelie si ploi au trecut in aceste zile peste tara. Prin oras vantul a rupt copaci, au zburat prin aer haine intinse la uscat prin balcoane, am vazut chiar si o plasa de tantari planand spre pamant si privind toate acestea, griji mi-am facut pentru gradina.
Am ajuns printre straturile ei, am respirat racoare si multumire fiindca Cineva a avut grija de ea.

Castravetii pusi dupa mazare, incep sa se bucure - acum sunt adolescenti.

Varza- o parte din varza al carei rasad l-am pus pentru prima data.

Fasolea intarziata de stratul de spanac si multe buruieni.

Morcovii- simpli si minunatii morcovi care nu cer decat un pamant cat mai afanat, o rarire facuta la timpul ei, apa si o departare de buruieni. Si inca ceva-

-nu cred ca exista ceva intamplator.

Dovleceii ce se dau mari prin marire.

Salata, batrana salata pusa in pamant inca de anul trecut, trecatoare peste frigul iernii zambeste acum prim semintele ei si vrea sa demonstreze ca o simpla frunza poate sa fie biruitoare peste toate- bravo!

Ceapa, o parte din ea, si-a coborat frunzele inspre pamant, semn de multumire si de sfarsit de drum.

Patarnac- parere de rau fiindca aparatul meu foto mult prea batran nu poate descrie bucuria legumelor din gradina si mai ales al lui, al infrunzitului pastarnac ce se stie puternic prin frunze si radacini.

Si au mai fost imagini cu rosii, cu ardei si vinete, si cu fasolea oloaga pe care aparatul de imagini sa suparat si nu avrut sa le retina si il iert si acum inchei.

Este tarziu in noapte si as vrea sa cred in ceea ce scriu, in valoarea cuvintelor scrise- fac comparatie si o pun in balanta-
-s-au furat focoase nucleare pentru simplu fapt ca s-a putut si ca erau grele
-intermediarii scumpesc pretul legumelor in piete
-vecinului meu i s-a taiat gazul fiindca nu a mai avut puterea de a-l plati
-Retezatul, o minune si o parte a vietii mele, cad brazii..., si inca cate ar mai fi de spus

...si cred ca daca noi nu suntem in stare pentru noi, ar trebuii sa privim in sus precum face fasolea fiindca s-ar putea ca ea sa stie mai mult decat noi...

Si sa ne zambim, unii, altora fiindca suntem impreuna peste acest pamant romanesc.

Reginele rosii si pampalaul pepene- primul...-poze

Seminte de pepene am pus pentru prima data si m-am trezit cu aceasta minune. Habar nu am despre cultura pepenului, atat stiu, ca au nevoie de multa apa- incerc sa le dau si astept tare curios sa vad ce se va mai intampla.

Rosii- minunatele regine ce ma chinuiesc pana la disperare prin grija pe care sunt nevoit sa le-o acord si nu ca nu mi-ar face placere, dar cu ele totul imi pare exagerat- si poate tocmai de aceea le simt regine.

Amestec de seminte am pus in gradina, plicuri de seminte cu poze aratoase si cu multe promisiuni, acum cand mi se infatiseaza in realitatea lor, nu stiu inca ce sa cred si ce sa sper, stiu doar ca trebuie sa am mare grija. Dar cel mai multumit si mai cu grija urmaresc evolutia rosiilor nascute din seminte pur romanesti. Este adevarat, arata si se simt mai inferioare fata de celelalte dar eu unul nu ma las si vreau sa le am si sa le simt langa mine- sunt de fapt rosiile copilariei mele traita la bunici si nu vreau sa ma despart.

Poate de aceea nu vreau sa le stropesc fiindca in sinea mea am incredere si bucurie pentru clipele in care respiram copilaria in stratul de vinete, de rosii, de struguri minunati si de o alta lume.
Si poate ca am ramas copilul de atunci.

Mi-am tras robinet in gradina

Mi-am tras robinet in gradina,- fara planuri, fara intrebari adresate vecinilor, fara a da un leu cuiva,... mi-am tras robinet in gradina. A fost greu, rau de tot a fost, chinuit m-am trecut dar acum tare mult ma bucur fiindca stiu ca... castravetii ce vor iesii din florile acestor zile se vor simtii multumiti vazand minunea de robinet.

Cat despre mine, mincinos de castraveti ce sunt, ce sa mai pot spune?
Am gasit cel mai apropiat stalp sustinator de viitori castraveti, avea robinet pus de-a gata pe el, l-am luat ca atare, l-am infipt in pamant si acum zambesc la gandul ca gradina chiar crede ca am adus apa in mijlocul ei.

Dar ce-o mai crede intreaga planeta, nu-mi pot a imagina...acum stiu doar ca mi-am tras robinet in gradina si ca...

Gradina de legume

Cresc legumele, prind viata fructele lor chiar daca ploaia nu coboara peste ele precum ar avea ele nevoie, -putina apa daruita de gradinar, racoarea noptii si mai ales respiratia acestui pamant si a acestei tari plina de bogatie ii sunt de ajuns pentru a-si implini rostul.
Astfel ma simt bine in gradina mea de legume- si-n seceta si-n ploi, stiu ca apartine acestui pamant iar eu nu gasesc nici un sens in a ma plange- pentru ce? cand tot ce este bun se afla peste aceasta tara, pentru ce!?
Imi port pasii desculti printre straturi, le privesc cu ochi intrebatori cerand ajutor din partea lor in ceea ce inseamna dorinta lor si mai apoi incerc a le implini dorinta.
Astfel ma simt implinit,... mai respir o data pentru a-mi incarca bateriile si o iau de la capat.
Iar ele imi dau raspuns- Avem viitor...


Imi spun si vreau si eu- asa sa fie!

Frumoasa gradina, frumosi oameni !

Udatul rosiilor

Au fost si sunt ploi peste tara dar nu peste a mea asa ca plin de incredere in magicul cod galben anuntat de meteo, m-am apucat cu juniorul sa ne chinuim a uda gradina. Deasupra noastra un cer incarcat se trecea, undeva in departare se mai auzea cate un tunet, vecinii poate ca zambeau pe dupa ferestre dar in timp ce noi udam stiu sigur ca plantele se bucurau.
Si am avut dreptate.
Rosiile inca nu le-am stropit, semne de boala inca nu dau si pentru a le merge tot asa, le-am udat cu sticla de doi litri printr-un dop gaurit- doua ore mi-au trebuit, munca de titan pricajit, si-n timp ce udam, mult mai invidiam udatul prin picurare.
Sa fiti bucurosi toti ce aplicati aceasta metoda,ca tare greu e altfel la udatul de rosii.

Despre cartile din trecut

Este usor sa descrii ceea ce au gandit si au scris altii- astazi ma simt usor, deci...

Cetitorilor ce intregi decenii m'au urmarit
si
Celor cari inca ma urmaresc.
Inimosilor miei buni prieteni, cari se stiu.
Surorei mele, Fratelui mieu, Nepotilor si copiilor lor
cum si
Fiului mieu devotat, AZUR
Cu o vie afectiune.
Induiosata aducere aminte celor ce nu mai sint , dragi mie.

Calde multamiri Domnului Tzigara Samurcas, vechiu prieten, care mi-a pus originalul acestei carti indelung cautate, la indamina, nelimitat. Din Biblioteca Fundatiei Universitare CAROL I.


Tiparirea lucrarei de fata, far de asemanare in literatura universala, ar putea sa fie ca o aniversare. Iea apare la capatul a 75 de ani de existenta si a 50 de activitate literara si culturala, inca in deplina desfasurare, a celui ce o da la lumina.
Bilantul anilor de activitate s'ar putea solda cu peste o suta de carti tiparite. Pe linga cele doua reviste ;Miscarea Sociala'' , in colaborare cu P.Zosin, si Revista Ideei'', cu o durata nu mai putin de 15 ani; 1900-1915.
La o lalta, ca la un milion de exemplare, reviste si carti. Raspindite cu mina laega pana in cele mai departate colturi de tara, si peste tari si mari, pin departe-n afara, pe unde au putut descoperi si inteti cetitori, une-ori destul de zelosi.
Nu-i vorba de vre-o incununare a celui ce semneaza aceste rinduri, ci pur si simplu de-o semnalare. Unora semnalarea aceasta ar putea sa le si vorbeasca ce-va. Si pentru unii ar putea sa fie poate si-o emulare.
P. MUSOIU
1939, Bucuresti





Este minunat!... eu astfel simt si mult ma bucur ca am fost o natie, un scris si o gradina.

Sa fim sanatosi! P. MUSOIU.

Din nou, rau- seceta

In dimineata am trecut prin gradina si a-m auzit-o cum striga dupa apa. Am incercat sa-i implinesc dorinta insa este greu,- mi-a spus ca apa ce curge din stropitoare este aproape in van fiindca pamantul este mult prea secat si cald- am tacut, nu i-am raspuns si am continuat a uda in van.
Printre rosii a-m umblat si ca regine ce sunt, am incercat sa le ating cat mai putin cu putinta, apa mi-au cerut si ele si putina le-am daruit--acum ce pot sa gandesc,- mai las gradina un strop in asteptarea ploilor iar daca acestea nu vor venii in gand am sa cer ajutor altor gradini.
Si acum dupa ce am scris aceste randuri despre seceta din gradina mea aflata la cinci kilometri de apartamentul de oras in care se coace tot familionul, stau o clipa....aceasta a fost clipa,...si ma gandesc- oare ce isi spun cei ce citesc aceste randuri, oameni asezati la casele lor, cu robinet in curte si cu puterea de a uda atunci cand pamantul o cere,- parere de rau sau o alta despre care nu vreau sa scriu, au?

Acum in noapte, gradina respira a racoare si se bucura, noi stam in apartament, ne coacem si ne bucuram pentru respiratia ei... si ne uitam la serialul favorit, Anatomia lui Gray.

Despre carti 2

Exista o carte si un film ce descriu o umaninate in care o parte din oameni ard cartile iar o alta devin carti invatate pe de rost. La timpul si vremea respectiva, citind si vazand filmul, am zambit- asa ceva este doar imaginatie, am gandit, dar timpul acesta in care ma aflu acum imi pare ca da o alta soarta cartilor, una mult mai rea si mai fara de speranta. Cine le mai citeste, cine mai poate a avea o clipa de ragaz sa se aplece asupra lor si sa se bucure de ele?
Si in toate acestea, inca o intrebare ma urmareste- unde sunt scrisorile?- ce dor!
Si o alta- unde suntem noi?
Si o alta- pentru ce ne grabim si nu mai avem rabdare?
Unde?

Despre carti

A scrie despre despartire, despre ceea ce a fost si acum despre dezamagire, este greu- de aceea acum vreau sa ma linistesc in despartirea pe care o traiesc in aceste zile fata de cartile trecutului meu- a venit timpul lor de a pleca, prea mult le-am tinut in casa necitite de nimeni si-n primul rand de mine, prea mult au strigat de durere, de praful ce sa asezat peste ele iar acum simt ca a venit un timp...si nu vreau sa-l termin astazi, de aceea pun niste poze...ca o amanare.

Pentru scrisul cel mai vechi, aparte...

Cartile spun ceva, sa nu le condamnam, noi trebuie doar sa alegem.

Si inca cate ar mai fi de spus si parca toate cuvintele se leaga cu acest cantec

Despre prietenie

Oare ce se poate spune despre prietenie, despre relatia dintre doi oameni care la un moment dat in viata s-au intalnit iar mai apoi au ramas impreuna prin gandurile si felul lor de a fi chiar daca nu si-au trait impreuna in mod constant, viata? Ce fel de oameni pot sa fie ei, ce fel de trecut au si de unde pana unde- impreuna pe viata?
Intrebari sunt multe in ceea ce priveste legaturile ce ii fac sa nu se uite si-n anumite momente din viata lor sa se ajute- am trecut prin toate aceste stari si multe s-au cernut prin viata iar acum printre multele concluzii in ceea ce priveste prietenia dintre oameni pe una o simt a fi cea mai importanta- prieteni pe viata sunt si raman doar cei ce se pot ierta intre ei pentru a merge mai departe, ceilalti sunt doar simple intreruperi.

Rosia- prima planta bolnava

Am intrar prinre rosii, le-am facut frumoase si-n acelasi timp si controlul medical. Printre cele doua sute de fire am gasit una bolnava si mirat am fost de unicitatea ei si de felul de boala ce a lovit-o.

Frunzele nu au absolut nimic insa fructul se inegreste.

Semintele de rosii le pun primavara in cuiburi si-n urma lor las doua plante pe cuib, asa ca sa nu fie singure si acum ma intreb de ce o planta s-a imbolnavit iar sora ei, nu?
Banuiesc ca raspunsul se afla undeva in trecut si ca planta a fost bolnava de la bun inceput iar boala a iesit la iveala odata cu primul fruct.
Acum, rosiile au prins inaltime, frunzele le-am rupt sa nu atinga solul, le-am si copilit si le-am ridicat pamant in jurul tulpinelor.

Este greu cu rosiile fiindca au multe figuri in fruct si multa atentie cer gradinarului- simt ca tare mult isi doresc sa fie lasate in pace si ca fiecare atingere a omului le ingrijoreaza dar asta este, nu se poate decat impreuna.

Vin ploile si simt ca sunt pregatite pentru ele.

Simplu- viata