Exista un loc in care ajung in anumite perioade, un loc in care in urma cu doi ani coboram cu frica din masina fiindca o trupa de caini isi faceau rostul lor si isi aparau spatiul in care se traiau.
Astazi am ajuns in acel loc si frica nu mi-a fost sa cobor din masina- erau in jur de vreo opt caini si grija lor nu era spatiul in care traiau, ci foamea ce ii apasa. Vedeam asta prin coastele ce vroiau parca sa sara afara din trupul lor, prin privirea lor si cu parere de rau prin felul in care se luptau pentru bucata de paine pe care le-am aruncat-o.
Le-am dat jumatate din mancarea mea si stiu ca a fost doar o picatura si ca si maine va fi o zi in care ei vor mai traii o foamete.
Gandind acum despre acel spatiu, despre acel loc pe care candva il aparau cu intreaga lor suflare, ma intreb ce s-a intamplat cu acei oameni ce ii hraneau? Oamenii sunt aceeasi,numarul lor la fel si atunci de unde, ma intreb iarasi, de unde atata indiferenta?
Poate ca timpul schimba oamenii, poate ca nevoile devin altele pentru ei iar eu nu inteleg asta dar nu cred ca este vorba despre asa ceva- totul are legatura cu banii ce ii primesc acei oameni si toata acea primire de bani ii transforma in altceva fiindca nu primesc o suma egala ci una care variaza in functie de felul lor de a muncii si de relatiile pe care le au.
Cu parere de rau cred, acei oameni se mananca intre ei...
...in timp ce acei caini nu au ce manca...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu