Cainele -cel mai bun prieten

Trimisii nostri in spatiu pentru a ne hotara binele au zis- de azi pe mai departe, se pot omora cainii fara de stapan.






Am lasat o liniste.



Sa inteleg...


...si nu pot.
Si ma intreb si incerc si ma duc in trecut cu speranta ca poate el ma va ajuta.
Primii caini au fost ai copilariei mele si-n orasul in care traiesc, nu-mi aduc prea multe amintiri, mult mai multe imi aduc cei de la Chiuesti, un sat aflat la intalnirea a trei judete, Cluj, Maramures si Bistrita, satul in care s-a nascut mama mea si-n care mergeam in timpul comunismului in vacantele mele, si-n care uneori ii tineam locul de cioban la o turma de oi unchiului meu pentru o zi, zi in care el putea merge la coasa, la strans de fan sau alte nevoi.
Si mult ma mai urau acei caini la prima intalnire si tare dragi imi erau mai apoi cand stiau cine sunt si ce rost am in acea turma de oi!
Anii au trecut, ii vedeam uneori prin oras si nu ii simteam...mai tarziu a venit intr-o zi un inceput de revolutie iar eu eram in armata. Era iarna, era frig si desteptii acestei unitati au hotarat sa stam in in transee si in gropi separate in jurul unitatii pentru a o apara de teroristi.
Era frig, groaznic de frig- aveam patru perechi de izmene, patru perechi de ciorapi in picioare, o alta imbracaminte peste mine si cu toate acestea imi era frig in noptile pe care trebuia sa le traiesc in acea groapa pentru a apara o unitate.
Era atat de frig incat imi dadeam jos bocancii din picioare si ii puneam pe marginea gropii in care stateam in noapte si cu ele sub mine prin amorteala lor simteam o altfel de caldura.
Si-n una din acele nopti un caine vagabond al unitatii s-a apropiat de mine si l-am ademenit si mi l-am lipit de trupul meu si astfel am trecut frigul noptii impreuna, imbratisati.
Oare ce o fi gandit acel caine, oare cat de mult simtea el frigul acelei ierni incat in urmatorul inceput de noapte si de frig a venit din nou langa mine pentru a fi impreuna prin acea trecere de noapte friguroasa!?
Ne-am imbratisat din nou, impreuna am trecut prin frigul acelei nopti si prin caldura trupurilor noastre am reusit atunci,- acum ma intreb, de ce vor unii sa-mi omoare cainele si caldura pe care am avut-o impreuna?
Poate ca nu au simtirea frigului sau a aceea de a fi oameni...sau caini!? ........................