n

n

10 mai 2011

Noi,oamenii si cainii

Am oprit motorul masini in parcarea fostului supermarket. Am deschis sticla de bere, am lasat radioul sa mearga, mi-am pus ordine in ganduri si am privit.
Dupa un timp, un barbat a aparut cu un caine. Vorbea la telefon cu ochi urmaritori inspre patruped. Privind mi-am adus aminte de diminetile de vara in care vedeam de pe bicicleta in drumul spre munca, oameni ce isi scoteau din apartamente in spatiul verde animalele dragi, si nu puteam sa inteleg de ce ar face cineva asa ceva tocmai in acele momente cand somnul mie imi parea cel mai drag.
Si am privit si am incercat sa inteleg si apoi m-am intrebat- cine pe cine scoate afara din casa, cine are de fapt nevoie de aer si spatiu verde?
Tind sa cred ca (virgula) cainele are puterea lesei si ca mana omului este de fapt gatul lui inconjurat de o lesa. Sau eu ca privitor nu pot intelege?
Cer iertare omului fiindca nu am avut acordul lui pentru poza.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu