Rosii in camp.

A fost ploaie si pamantul sa bucurat, semintele din pamant si-au terminat hibernarea iar plantele danseaza prin pamantul ud. Ma bucur si eu si multumiri aduc. Si-n frenezia ultimelor zile, cu perere de rau trebuie sa-mi dau vina uitarii despre regina rosie- fiindca regina rosie si-a aruncat supusii din pamantul intunecat spre lumina zilei si iata-le...

Sunt mici dar au trecut cu usurinta prin pamantul negru, afanat cu care le-am inconjurat semintele.

Acestea sunt pornite din semintele romanesti, grija mare si o mirare- cata putere si energie trebuie sa-i daruiasca pamantul pana cand isi vor face rostul! Fara nici o indoiala, rosiile au cea mai interesanta poveste de spus si abia astept sa o traiesc impreuna cu ele.

A iesit si pastarnacul, terminatorul buruienilor fiindca la umbra lui buruienile nu au nici o sansa- e usurinta si pentru mine, stiu ca in acel strat am mai putin de munca.
Si sa nu-l uit ce mi-a facut anul trecut, cu manusi trebuie sa ma port daca nu vreau sa ma trezesc cu arsuri pe maini.
Tot scriu si scriu dar gandul imi sta la nevasta- si eu si copilul, stam ca doua curci plouate in casa si nu ne zicem nimic. Poate fiindca asteptam vesti.