Cartofi brumati de cei patru sfinti de gheata

Dimineata, inainte de rasarit priveam masina cu care merg la lucru, geamuri inghetate, brumate. Brusc mi-am adus aminte de rosia Zambilica si de suratele ei, ma asteptam la ce-i mai rau. Stare nu am avut la munca, si inspre dupamiaza am pornit spre gradina. Am trecut poarta, o liniste deplina, in fata rosiilor m-am oprit, erau intregi in frunze. Mi-am intors privirea inspre alte straturi si brusc ma lovit tristetea, cartofii din stratul de salata erau la pamant, bruma le daruise sfarsitul. Cu speranta am intors privirea inspre cartofii din stratul de ceapa si de o usurare am avut parte, erau intregi.
Apoi am intrat in vorba cu vecina care are solarul si discutand despre cartofi, sa apucat sa-mi explice din trecutul ei stiinta despre cei patru sfinti de gheata si despre timpul in care se puneau cartofii- Nu inteleg de ce pun oamenii cartofii asa de repede, cei patru sfinti de gheata..., si in timp ce ea duruia din gura, eu priveam cartofii pleostiti si ma intrebam ce treaba au sfintii ei cu mine, sunt sfintii ei si nu trebuie sa-i preiau mai departe in gradina mea.Dincolo de turuiala ei, privind cartofii, am tras concluzia ca sfintii de gheata m-au ajuns si acum sau razbunat pentru tupeul meu de a pune samanta de cartofi inainte de vreme.
Regret sfrsitul cartofilor inainte de vreme insa bucurie am pentru rosii, ele isi continua povestea, rosia Zambilica traieste.

Si cartofii din ceapa.