Am parcat masina, am lasat radioul sa mearga si am asteptat. Oameni au trecut, oameni si-au plimbat copii prin linistita parcare, o viata ce merge mai departe- si in cele din urma Romania din parcare ma ajuns- un ea si un el in jurul varstei de 50 de ani sau oprit sub un tanar salcam aflat la margine de parcare si au inceput sa adune florile lui intr-o punga, si-n timp ce adunau mancau din ele.
Si in acel moment copilaria ma ajuns.
Fac parte din generatia decreteilor, din cea a copiilor ce aveau cheia de la usa legata cu siret la gat si in acele vremuri calaream salcamii pentru florile lor dulci pe care le mancam cu o deosebita placere.
Si am stat si i-am privit pe cei doi si drumul am dat amintirilor sa se coboare peste mine.
Au plecat intr-un timp si eu ( nu stiu de ce am avut senzatia de a fi hot) am pornit spre salcam, cateva flori am adunat si inainte de a le manca am prelungit o clipa in care am incercat sa imi aduc aminte gustul florilor de salcam. Apoi am muscat din flori si pentru o clipa m-am simtit copilul de altadata catarat in copac printre flori.
Scriind toate acestea simt ca nu am fost singur si ca toti am avut parte de florile copilariei.
si eu sunt decretel:)
RăspundețiȘtergereAm fost o mare de copii, stiu ca iti amintesti, toti ne amintim.
RăspundețiȘtergereDaca spun juniorului ca eram 42 de copii intr-o clasa, rade de mine.