Nu sa coborat ploaie peste gradina si am mai simtit inca o zi setea plantelor si am incercat sa le-o alin aruncand apa peste ele din stropitoare. Putina, mult prea putina, nu exista comparatie cu apa coborata din ceruri si toata stradania mea imi pare in van.
Si am fost in gradina si ...
am surprins boabele de mazare in nasterea lor si le-am privit cu ochi uimiti si intrebatori si-n timp o intrebare ma inconjura- de unde atata putere si simt pornite de la o simpla samanta?
Cred ca raspunsul acestei intrebari se afla in puterea si-n durerea femeilor din aceasta lume nascatoare de copii si ca doar ele pot da raspunsul.
Daniel, dar tu esti un sensibil! :)
RăspundețiȘtergereFoarte frumos articolul, felicitari!
Sa fi iubita Alexandra la fel de mult cum ii doresc si fiului meu Alexandru.
RăspundețiȘtergeremirabila samanta ... ce simpla si gratioasa insiruire de cuvinte mi s-a parut a fi, candva, in tinerete ... si ce minune cosmica descopar acum, in straturile mirabilei mele gradini!
RăspundețiȘtergere