n

n

31 mai 2011

Despartire de o parte din morcovi

Ploaia a trecut peste gradina si in urma a lasat binete, cel mai mult sa bucurat mazarea, acum avea nevoie de ea pentru pastaile ei. Din pacate pentru spanac a venit prea tarziu, face si el parte din bucuriile si dramele unei gradini...
Am profitat de urma ploii si am rarit morcovii, cred eu ca este cel mai important fapt pentru ei. Stiu, i-am vazut ca nu le place sa fie despartiti ca au dorinta de a traii vesnic impreuna in copilaria lor si ca despartindu-i cei mai multi isi vor sfarsii rostul inainte de a-l incepe dar mai stiu ca cei ce vor ramane vor avea mai mult spatiu si ca vor ajunge sa isi duca menirea pana la capat.
Iata-i ce veselie si bucurie traiau impreuna inainte..

Si ce suparare si tristete am lasat peste ei dupa ce i-am despartit.
Dar asta este viata, pe cei mai puternici i-am lasat in pamant, pe cei mai slabi i-am scos si i-am privit cum stateau adunati in gramada peste pamantul din care i-am scos si nu am stiut sa cred mai mult.

3 comentarii:

  1. Eu trebuie sa ii mai las putin sa mai creasca si dupa aceea va trebui sa renunt si eu la cativa.

    RăspundețiȘtergere
  2. am facut o data treaba asta.Mai urmeaza inca o data si gata

    RăspundețiȘtergere
  3. Cum simt morcovii astia caldura zonelor mai joase si frigul celor mai inalte!
    Si fiindca si ei sunt mici, un La multi ani copiilor de oameni si legume, de 1 iunie.

    RăspundețiȘtergere