Doamna mea, sotia mea se afla pe un lung drum in aceasta clipa si ii doresc drum bun pana la noi.
Si astazi este ziua de nastere a unui om ce ne-a trait adolescenta-Alifantis , atunci cand am inceput sa fim.
O intampin cu gradina noastra si cu acest cantec al maestrului.

Despartire de o parte din morcovi

Ploaia a trecut peste gradina si in urma a lasat binete, cel mai mult sa bucurat mazarea, acum avea nevoie de ea pentru pastaile ei. Din pacate pentru spanac a venit prea tarziu, face si el parte din bucuriile si dramele unei gradini...
Am profitat de urma ploii si am rarit morcovii, cred eu ca este cel mai important fapt pentru ei. Stiu, i-am vazut ca nu le place sa fie despartiti ca au dorinta de a traii vesnic impreuna in copilaria lor si ca despartindu-i cei mai multi isi vor sfarsii rostul inainte de a-l incepe dar mai stiu ca cei ce vor ramane vor avea mai mult spatiu si ca vor ajunge sa isi duca menirea pana la capat.
Iata-i ce veselie si bucurie traiau impreuna inainte..

Si ce suparare si tristete am lasat peste ei dupa ce i-am despartit.

Dar asta este viata, pe cei mai puternici i-am lasat in pamant, pe cei mai slabi i-am scos si i-am privit cum stateau adunati in gramada peste pamantul din care i-am scos si nu am stiut sa cred mai mult.

A adus ploaia peste pamant

A venit, in miez de noapte pe ascuns, ca si un hot a venit ploaia iar eu nu am fost prezent la intalnire. Dar poate ca asa a vrut Dumnezeu sa nu daruiasca aceasta bucurie privirii mele sau poate ca a vrut altceva ce mie imi este mai greu sa inteleg fiindca in noaptea trecuta in timp ce ploaia se cobora eu visam stropi de ploaie cazand peste pamant.
Si poate ca astfel am fost acolo printre stropii de ploaie cu voia Lui.

Imi imaginez cum se bucura gradina, cum dansau frunzele in ritm de ploaie, abia astept ziua de maine sa le vad bucuria.

Prima mea mulcire.

Zi de sambata, drum inspre gradina, gradina fara ploaie.
Si am ajuns si m-am certat cu spanacul Gheorghe pentru graba lui si a fratilor sai de a face seminte- s-a scuzat ca nu-i vina lui si l-am crezut, cea mai mare parte din vina o poarta gradinarul.
Am gandit mai apoi ce sa fac cu el- trebuia eliberat locul pentru fasolea pe care am pus-o printre randurile de spanac si care a inceput sa glasuiasca.
Inspirat de minunatul internet, am pus trupa lui Gheorghe la o ultima treaba si la-m asezat in stratul de ceapa, atat cat a putut el.

Thamara mi-a cerut sa modific data ce apare in poze- am facut-o si se vede ce a iesit. Am o gramada de probleme cu aparatul de fotografiat, este batran si capos si face doar ce si cum vrea el, de aceea il las in pace, atata timp cat mai poate umbla eu zic sa-l mai las, toti avem nevoie de un batran la casa.
Am pus spanacul printre randurile de ceapa si-n acele clipe zambeam si ma intrebam ce-or zice vecini mei de gradina cand vor vedea minunea sau prostia asta fiindca oamenii acelui sat nu au facut si nu stiu nimic despre mulcire precum nu am stiut nici eu.
Sau mai intamplat si altele prin gradina azi si toate sunt la locul lor.
Aproape,toate.

Radiografia unei sarcini

Nu sa coborat ploaie peste gradina si am mai simtit inca o zi setea plantelor si am incercat sa le-o alin aruncand apa peste ele din stropitoare. Putina, mult prea putina, nu exista comparatie cu apa coborata din ceruri si toata stradania mea imi pare in van.
Si am fost in gradina si ...

am surprins boabele de mazare in nasterea lor si le-am privit cu ochi uimiti si intrebatori si-n timp o intrebare ma inconjura- de unde atata putere si simt pornite de la o simpla samanta?
Cred ca raspunsul acestei intrebari se afla in puterea si-n durerea femeilor din aceasta lume nascatoare de copii si ca doar ele pot da raspunsul.

Rugaciune

Se trec norii peste gradina, se trec si lacrimi nu varsa iar eu raman cu privirea atintita asupra lor si nu stiu ce sa fac. Ma rasfrang in durerea legumelor mele si o rugaciune inalt dinspre pamantul uscat inspre Cel de sus.
Doamne tu ai pus samanta in acest pamant pe care L-ai daruit, stiu ca nu ai timp pentru toate cele cate se afla pe el dar rogute, o clipa, doar o clipa intoarce-Ti privirea si daca ve-I vedea tristete peste gradina mea, fie-Ti mila si daruieste-i ploaie.
Ne inchinam si-Ti multumim.

Am adus ploaia in gradina.

A fost ploaie in gradina azi, am udat plantele ce se rugau de prea mult timp de mine sa le dau apa din belsug.
Au primit-o si acum cred ca sunt multumite.
Atat.
Si maine este un soare!

Seceta!?

Zi plina de nori si atat- se invart, uneori dau chiar si un fulger si apoi pleaca mai departe. Am udat gradina astazi cu apa din paraul din apropiere chiar daca stiu ca este rece pentru plante.

Ce pot sa cred despre acest fel de a uda? Ca este bun pentru plantele care inca nu au radacina adanc infipta in pamant dar cartofii si mazarea au nevoie de o ploaie adevarata nu de tentativa mea de udat. Si am mai stat un pic si am mai gandit si disperarea ma cuprins. Si am incercat sa ud mazarea cu stropitoarea. Am insistat si apoi am dat pamantul laoparte sa vad pana unde a ajuns apa, mult prea departe de radacinile ei. Cu mainile pline de noroiul facut de mine am privit mazarea care are pastaile facute, pastai care au acum nevoie de apa pentru ca bobul mic din ele sa poata sa isi duca menirea pana la capat si am hotarat ca am nevoie de ajutor, si am sunat un prieten.
Daca voi primi ajutor voi afla maine.
Este seceta in gradina noastra si cred ca este momentul sa vedem cat de singuri suntem.

Si nu stiu de ce dar galeata, sfoara ce o leaga si paraul din care iau apa nu imi dau simtul neputintei fiindca pana acum am putut si am reusit sa am o galeata, o sfoara, un parau de care raspund in trecerea lui prin dreptul gradinei.
Va doresc mult bine!

Unde se afla ploaia?

De zece zile se invart ploiele peste tara si nu stiu cum se face ca imi ocolesc gradina. Ud eu atat cat pot cu apa adusa din parau, si aia mult prea rece, dar ploaia este ploaie orice ar fi, doar ea poate patrunde in adancul pamantului acolo unde radacina de leguma se chinuie.
In dupa amiaza acestei zile privesc prin geam si vad nori cenusii, ei se invart doar, nehotarati, si parca vad ca pleaca mai departe spre alte gradini.

Iata-i, si ii privesc ca pe o ruga sau chemare sau strigare si ei, vad bine ca nu au nici un gand, ca pleaca incet mai departe. O sa incerc din nou maine sa ud gradina si poate daca voi fi mai impulsiv in caratul apei si un pic de ajutor de om daca as avea voi reusii sa aduc un strop de zambet prin gradina.
Mai este ceva, prin lipsa apei in cazul meu si prin posibilitatile altor gradinari de a isi uda gradina, ma simt oarecum sarac si poate ca este vina mea ca stau intre pereti de beton la bloc si ca nu ma zbat mai tare sa las sufletul gradini acolo unde se afla ea, sa nu-l plimb cu mine aiurea prin oras.
De va fi ploaie sau nu, doresc mult bine, tuturor!

Romanii blogosferei

Am pornit muzica si m-am imprastiat prin blogosfera si Doamne ce mult mai m-am minunat!- este plina Romania de oameni inteligenti, de oameni realisti si cu mult bun simt, de oameni care chiar gandesc si se bucura si sufera din tot sufletul, de oameni ce nu vor sa fie departe de aceasta tara ci sa faca parte si sa se simta bine in ea.
Si mi-am dat seama ca sunt un fir de praf in aceasta lume si o intrebare a inceput sa ma loveasca-
Daca cei cu bun simt din blogosfera acestei tari ar avea puterea de a ne conduce, oare ne-ar fi mai bine? Nu stiu sigur daca ar putea, daca putere ar avea sa treaca dincolo de cuvinte si de ascunzisul internetului, dar daca ar reusii asta, eu i-as vota.
Si poate am omora atunci aceasta intrebare- exista si romani fericiti?

Au murit scrisorile?

Draga mea,
iti scriu aceste randuri cu credinta ca acolo unde te afli, departe de noi, toate iti merg bine, ca raceala ce ai avut-o ti-a trecut si ca bunul Dumnezeu iti da puterea de a trece peste distanta ce ne desparte pentru un timp, gandind la revedere.
Aici la noi au inflorit gutuii care nu prea isi duc rostul lor mai departe, iarba a crescut mare in gradina si trebuie sa dau cu coasa prin ea, lalelele puse de tine in pamantul gradinitei de flori au inflorit si mai apoi petalele le-au lasat peste pamant- multe se intampla in casa, gradina si tara noastra si tare rau imi pare ca nu esti aici sa traieste si sa treci si tu alaturi de noi.
Despre noi iti spunem ca suntem bine, sanatosi si ca abia asteptam sa vi acasa, sa fim din nou impreuna pentru a fi din nou o familie intreaga.
Cu dragoste si mult bine, te asteptam acasa.

P.S.-au inflorit si bujorii pusi de tine si de fiecare data cand ne intalnim ma intreaba de ce nu esti langa noi.

Spanac, salata, morcovi, patrunjel, rosii in luna Mai

Supararea ma trezit in dimineata sau visul urat ce ma chinuit si nu sa lasat pana ce nu ma trezit.
In vis se facea ca...nu am gasit niciodata ceva predestinat in visurile mele, mai ales in cele in care se intampla ceva rau- cred ca totul are legatura cu nevoile corpului, el reactioneaza si obliga trezirea prin vise urate- e doar o parere.
Constientul a castigat lupta impotriva visului si trezirea mi-a daruit-o si am rasuflat usurat in zorii diminetii.
De ce scriu despre suparare si vis urat?- in dupa amiaza dupa orele de munca am pornit spre gradina trecand peste drumul plin de gropi al unei parti din acest nesfarsit drum romanesc, poarta gradinei am deschis si tare rau m-am suparat. Priveam de la margine de gradina inspre mazare, salata, usturoiul pus din toamna si inspre minunatele rosii ce o duc foarte bine si apoi mi-am intors privirea inspre o alta parte a gradinei- spanacul Gheorghe sa apucat de facut seminte, patrunjelul a iesit ca vai de el iar morvovii la fel.

Si m-am luat de Gheorghe- pai bine ma, asa ne-a fost intelegerea, eu te-am pus in pamant, te-am sapat, buruienile de langa tine le-am smuls, te-am si udat de doua ori cu stropitoarea si tu te apuci de facut seminte si te grabesti ca fata mare la maritat!
Adevar este in ceea ce spui tu, mi-a grait Gheorghe ,dar ai facut o greseala de neiertat- ne-ai daruit apa dar mult prea putina, tu chiar crezi ca eu o sa astept la nesfarsit sa simt apa dupa nevoile mele, mai bine ma fac samanta si te salut- la anul ne intalnim daca o sa mai vrei si daca ai invatat ceva din intalnirea noastra din acest an.
Am tacut cateva clipe, prin cap imi zburau ganduri de razbunare pentru anul viitor- Gheorghe cumva trebuie sa rezolv problema cu tine, am gandit si mai mult nu am apucat- morcovul Ion de pe stratul vecin a inceput sa ma ieie in suturi, ca nu am pus bine semintele in pamant, ca nu aveau adancimea si umiditatea necesara, ca de unde am luat semintele, ca de ce nu am pus si moarcove in pamant sa nu se simta si ei singuri?
Dupa critica lui Ion nu am mai avut curajul sa privesc patrunjelul unde stiam ca jalea este si mai mare, iesisera din seminte cine si cum a vrut de parca nu munceau la privat.
Sau poate plicul de seminte pe care l-am cumparat facea parte dintr-un sindicat de care nu am auzit eu si acum se razbuna pe capitalistul din mine?
Mai stau cateva zile sa vad ce castig am de pe urma lor si in functie de el o sa le dau apa, sapa sau bani... sau daca nu ... o sa dau anunt pentru alti angajati si de data asta o sa le dau si proba de lucru.

Si caii se impusca, nu-i asa?

Ma asez oarecum linistit pe ceea ce se vrea a fi un scaun,
apas butoane de tastatura si o intreaga lume se deschide.
Starea mea de dinainte are o oarecare importanta dar ea se schimba in functie de ceea ce se arata ochilor pe ecranul monitorului- vad o lume care exista, ma implic in ea si ma raportez la ea pentru a imi da seama cine si unde sunt. Este bine, starea de bine ma inconjoara si incerc sa o pastrez dar nu reusesc tot timpul si nu ar fi nimic in neregula cu asta fiindca toate acestea apartin lumii noastre. Greu este cand nu mai pot intelege, cand tot ceea ce am fost si trait nu mai are corespondent in ziua traita azi- 18 Mai 2011.
Si caii se impusca, nu-i asa?
Va amintiti filmul?
Am ajuns la cuvinte scrise de un om prin intermediul Minunilor din gradina mea si vorbele acelui om m-au ajuns prea mult.
Si inca ceva- povestea Calaretului electric- un film care ar trebuii sa ne puna pe ganduri pentru ceea ce putem a face cailor nostri, iar noi>>>?

Mazare, primele pastai

Am luat drumul gradinei dupa orele de munca- nu am stare in apartament, ma simt aiurea, nefolositor, de parca as traii o zi pierduta daca nu fac...
Ajuns, poarta am deschis si trecand m-am oprit uimit langa mazare. Vorbe de copii ce incepeau a invata cuvintele, auzeam. M-am aplecat sa inteleg mai bine si atunci am inteles ce se intampla- mazarea avea pastai si-n fiecare pastaie gemenii se certau intre ei pentru dreptul primului nascut.
Si m-am bucurat!

Si am fotografiat.

Mazarea isi duce menirea mai departe- aceea de a fi si de a ma bucura.

Multumiri aduc pentru existenta semintei de mazare, pentru pamantul in care si-a gasit casa, pentru ploile ce au inaltat-o, pentru puterea ce am primit-o sa fiu alaturi de ea.

Blogroll

Traiesc in aceasta tara asa cum este ea si nu vreau sa o parasesc chiar daca uneori simt ca ea vrea sa ma dea afara. Astazi m-am mai legat un strop de ea- am un blogroll.

Stau si ma simt ca un copil mic ce a descoperit o jucarie - ma uit la blogroll.

Pentru implinirea lui fac si un chef, audio,gasit de junior.

Romania din parcare- flori de salcam

Am parcat masina, am lasat radioul sa mearga si am asteptat. Oameni au trecut, oameni si-au plimbat copii prin linistita parcare, o viata ce merge mai departe- si in cele din urma Romania din parcare ma ajuns- un ea si un el in jurul varstei de 50 de ani sau oprit sub un tanar salcam aflat la margine de parcare si au inceput sa adune florile lui intr-o punga, si-n timp ce adunau mancau din ele.
Si in acel moment copilaria ma ajuns.
Fac parte din generatia decreteilor, din cea a copiilor ce aveau cheia de la usa legata cu siret la gat si in acele vremuri calaream salcamii pentru florile lor dulci pe care le mancam cu o deosebita placere.
Si am stat si i-am privit pe cei doi si drumul am dat amintirilor sa se coboare peste mine.
Au plecat intr-un timp si eu ( nu stiu de ce am avut senzatia de a fi hot) am pornit spre salcam, cateva flori am adunat si inainte de a le manca am prelungit o clipa in care am incercat sa imi aduc aminte gustul florilor de salcam. Apoi am muscat din flori si pentru o clipa m-am simtit copilul de altadata catarat in copac printre flori.
Scriind toate acestea simt ca nu am fost singur si ca toti am avut parte de florile copilariei.

Despre bloguri

Ma tot rog de junior sa-mi faca un brol...cum ii spune, sa pot gasii mai usor oamenii. Imi spune ca rade lumea de mine, ca toate acele bloguri la care ma uit eu sunt cat degetele de la o mana. Gandesc- si ce daca, e mana la care vreau eu sa ma uit- poate ar trebuii sa mai insist sau poate are dreptate.

congres pdl

A fost congres in pdl si a iesit prost. Sa nu-mi amestec nimicnicia mea in treburile lor mult prea marete si importante, in incalceala relatiilor si a intereselor ce au adus rezultatul final al congresului si sa spun lucruri simple- in primul rand chiar la inceputul congresului sa cantat imnul de stat, nu l-au lasat pana la capat, l-au oprit brusc, poate le era frica ca romanul chiar se va destepta. In al doilea rand nu pot uita zambetul tamp pe care il are premierul de fiecare data cand presedintele vorbeste- ceva in genul-vedeti, v-am spus eu ca asa si asa si ca noi avem dreptate- si presedintele ii da inainte cu vrajeala si premierul zambeste tamnp cu mai mult foc.
Si la final de congres se vede rezultatul intalnirii a o mie si ceva de interese si meschinarii- un munte de gunoaie, de hartii si de peturi goale, de pancarde aruncate aiurea, o mare mizerie.
De laudat sa-i laude altii, eu nu pot- eu astept un alt congres, al celorlalti.
In rest sa avem grija de noi, sa ne fie bine atat cat putem, ca dupa ei...

Despre floare

Cum poate sa dainuie o floare daca nu ...
a fost samanta
insamantata
stropita
asteptata
inconjurata
ingrijita
privita
iubita de cel ce ia dat nastere?
Si ce fel de putere are ea
sa-i spuna lumii ca ea exista?
Daca samanta ei a fost pusa in pamant
sa dainuie
....
noi, noi ce am face?

Romania din parcare

Astfel arata o parcare de supermarket parasit.Pare lipsita de viata, doar norii ii dau un pic de culoare dar nu este asa, prin aceasta parcare vad in decurs de o ora, atat cat imi ia sa beau o bere in masina, o Romanie reala, o Romanie a noastra, a oamenilor ce facem parte din ea.

Un sofer a parcat masina, il stiu, e un vecin cu care nu am nici o vorba- de ce? nu stiu dar simt ca nu are importanta. Coboara din masina, scoate din portbagaj o cutie in care ar trebui sa fie o masina de gaurit, inchide usa din spate, inchide centralizarea si apoi se apuca sa verifice fiecare usa. Il priveam in timp ce tragea de manerul fiecarei usi si ma intrebam de ce face asta, ce gand, ce trecut si cat de puternica poate sa fie legatura lui cu acea masina?
Si pentru o clipa m-am pus in locul lui si mi-am vazut masina aceea ca pe o casa de care trebuie sa am grija si pe care trebuie sa o incui atunci cand o parasesc. Si in acea clipa nu ma mirat nimic din ce a facut el, ce nu am inteles a fost gestul facut de doua ori in mersul lui de la masina inspre...- de ce sa intorci privirea inspre o masina pe care ai incuiat-o si verificat-o?
De cate ori am intors noi privirea inspre usa casei atunci cand am plecat din ea?
Cred ca rareori- de ce?

Noi,oamenii si cainii

Am oprit motorul masini in parcarea fostului supermarket. Am deschis sticla de bere, am lasat radioul sa mearga, mi-am pus ordine in ganduri si am privit.
Dupa un timp, un barbat a aparut cu un caine. Vorbea la telefon cu ochi urmaritori inspre patruped. Privind mi-am adus aminte de diminetile de vara in care vedeam de pe bicicleta in drumul spre munca, oameni ce isi scoteau din apartamente in spatiul verde animalele dragi, si nu puteam sa inteleg de ce ar face cineva asa ceva tocmai in acele momente cand somnul mie imi parea cel mai drag.
Si am privit si am incercat sa inteleg si apoi m-am intrebat- cine pe cine scoate afara din casa, cine are de fapt nevoie de aer si spatiu verde?
Tind sa cred ca (virgula) cainele are puterea lesei si ca mana omului este de fapt gatul lui inconjurat de o lesa. Sau eu ca privitor nu pot intelege?

Cer iertare omului fiindca nu am avut acordul lui pentru poza.

A inflorit mazarea !

Poarta am deschis si o culoare plutea in aerul gradinei, un alb stralucitor in raze de soare venea dinspre straturile de mazare- a inflorit mazarea!
Acestea sunt primele flori din gradina de legume.

Si prin floarea lor le simt bucuria.

Prin verdele ei impreuna cu floarea, mazarea imi pare ca danseaza de bucurie.
Privesc poza un timp mai indelungat si cu fiecare timp trecut imi pare o minune.

Daca vrei, reusesti,
putere sa ai,sa dai,
intelegere sa ai , sa primesti,
pasi sa poti face, sa ajungi,
gand bun sa ai, sa multumesti,
privire sa ai, sa te bucuri,
implinire sa ai, sa simti ca existi,
si-n toate acestea sa poti a te adancii pentru a ajunge departe,
departe, dincolo de nori,
pentru noi,
si apoi sa cobori,
sa ne simtim.

Plimbare prin tara

Cum deschid poarta, o alee cu dale ma intampina, pe dreapta se vede un trandafir. E putin aplecat si sta sprijinit si legat de o rama de metal.
O rama de metal este infipta in pamant, in trei locuri este infipta pentru o mai buna siguranta si-n clipa in care fac primul pas ating cu mana stanga trandafirul. Nu-i simt culoarea, simt spini ce-l inconjoara si metalul rece.
Fac al doilea pas, mana se pierde de metal si-mi cade pe langa corp, piciorul stang simte dale si la margine de ele, ochii coborati vad o lalea alba. As vrea sa-mi cobor trupul, mana sa-mi ajunga, sa o ating putin si sa vad daca in acel putin poate sa-mi spuna cum a ajuns acolo si cum se simte acum. Nu fac asta fiindca privirea imi este atrasa de vecina ei, nici nu stiu cum sa-i spun- lalea sau fosta lalea- frunze, o tulpina verde si petale rosii imprastiate peste pamant. Nu simt emotii, simt doar contrastul puternic intre rosul petalelor si negrul pamantului. Mai respir o clipa si mai fac un pas, imi ridic privirea spre ce ma inconjoara si o briza de culoare, zumzet si miros imi loveste fata- vad si simt multimi de flori, unele indreptandu-se spre moarte, altele abia nascute, altele- pe care le simt cel mai bine, in plina floare.
Si tac si respir.
Pasesc mai departe, vad trepte, ziduri, o casa. E verde, sau portocalie? Se aud dincolo de geamuri strigate de copii si parinti- casa plina de trairi si simturi.
Imi continui pasirea mai departe pe aleea ce trece pe langa casa, mana se plimba pe zidul ei, zgrunturi simte si-n clipa in care nu-i mai simte, ma opresc.
O livada tanara de pomi mi se arata ochilor, ii admir ca pe un tablou incarcat de verde de frunza si alb de flori. Apoi pasesc in el.
Ma simt putin obosit, ma asez si inconjurat de iarba si pomi ma gandesc la ziua de maine.



P. S. Ma bucur pentru voi ce traiti aceasta plimbare, eu doar mi-o imaginez.Mult bine!

Vorbe goale de presedinte...

Printre altele am auzit discursul presedintelui. Am zis printre altele fiindca nu-i dau nici o importanta acestui discurs, il stiu pe de rost, ni la expus de o gramada de ori si toata vorbaria lui foarte convingatoare de fiecare data, cu mult sange in ea se rezuma de fapt la cateva aspecte, aceleasi de fiecare data.
In primul rand ne spune cine sunt vinovati pentru ceea ce traim, tot timpul altii si nu guvernul condus de el. Si ma intreb de fiecare data ca prostu, daca ei au puterea, de ce nu au facut nimic in gramada de ani de guvernare?
Apoi ne tot spune ca mergem inspre bine, si adevarat de ar fi,a merge spre bine cu viteza melcului in timp ce toti ceilalti trec pe langa tine si ii vezi mai apoi undeva in departare, nu mi se pare deloc o realizare, dimpotriva un mare rahat.
Mai vine cu ceva promisiuni amestecate printre niste cifre, mai face o gluma ce da bine la popor, mai cauta un mogul dand in vileag vreun fapt al lui, o himera dealtfel prin care reuseste sa abata atentia si sa-si apropie omul sarac al tarii care vede astfel in el un fel de Robin Hood si intr-un final mai rade un pic si ne doreste wekeend placut.
Ne-a placut ce am auzit, l-am simtit aproape de noi, am gasit vinovatii, am ras un pic si acum sa mergem la vot fiindca stim cu cine sa votam- cu traian basescu!....Uraaa...!Ura...!

...si de alti politicieni


Au trecut cateva ore de cand am scris cele de mai sus si intre timp am vazut oameni politici pe televizor care dau cu paru pe presedinte si pe guvernul lui, toti incrimineaza, se plang si dau solutii despre ce ar trebuii sa se intample cu tara asta. Ii privesc si ma intreb - ce vor de fapt? toti acesti oameni sunt plini de bani, ce mai vor, vor mai mult decat au ,?ca binele nostru nu cred ca il au in capul lor de mitici.Si cred ca am dreptate si in credinta mea imi dau seama ca nu avem sperante in curand pentru binele tarii fiindca cei ce ne conduc acum vor pleca si acum se pregateste terenul pentru cei ce vor urma si care vor face acelasi lucru-
isi vor vede de afacerile lor si ne vor lasa pe mai departe,...departe.

Cartofi brumati de cei patru sfinti de gheata

Dimineata, inainte de rasarit priveam masina cu care merg la lucru, geamuri inghetate, brumate. Brusc mi-am adus aminte de rosia Zambilica si de suratele ei, ma asteptam la ce-i mai rau. Stare nu am avut la munca, si inspre dupamiaza am pornit spre gradina. Am trecut poarta, o liniste deplina, in fata rosiilor m-am oprit, erau intregi in frunze. Mi-am intors privirea inspre alte straturi si brusc ma lovit tristetea, cartofii din stratul de salata erau la pamant, bruma le daruise sfarsitul. Cu speranta am intors privirea inspre cartofii din stratul de ceapa si de o usurare am avut parte, erau intregi.
Apoi am intrat in vorba cu vecina care are solarul si discutand despre cartofi, sa apucat sa-mi explice din trecutul ei stiinta despre cei patru sfinti de gheata si despre timpul in care se puneau cartofii- Nu inteleg de ce pun oamenii cartofii asa de repede, cei patru sfinti de gheata..., si in timp ce ea duruia din gura, eu priveam cartofii pleostiti si ma intrebam ce treaba au sfintii ei cu mine, sunt sfintii ei si nu trebuie sa-i preiau mai departe in gradina mea.Dincolo de turuiala ei, privind cartofii, am tras concluzia ca sfintii de gheata m-au ajuns si acum sau razbunat pentru tupeul meu de a pune samanta de cartofi inainte de vreme.
Regret sfrsitul cartofilor inainte de vreme insa bucurie am pentru rosii, ele isi continua povestea, rosia Zambilica traieste.

Si cartofii din ceapa.

Produs in Romania

In fata raftului de legume si fructe m-am oprit si am citit-Morcovii- Spania, Ciuperci- Ungaria, ceapa- Grecia, mere-Italia, cartofi- Turcia , eu am adaugat-ce suntem noi?- Romania.
Nimic nu mai pot sa adaug.

Rosii, seminte de rosii, scandal

Am pornit spre gradina cu gandul sa dau cu coasa, iarba dintre pomi, mult prea mare sa o dobor la pamant. In gand aveam ca odata taiata sa o pun la margine de straturi peste alta iarba, sa fac un neam de mulcire peste care sa traiasca viitorii dovlecei. Dar nu a fost asa. Deschid poarta, scartiitul ei da vestea si strigate aud dintre straturi. Ma apropri, trec printre ele si ma opresc in dreptul rosiilor- una mai instarita, Zambilica , urla la mine- pai bine , bai gradinaru lu peste, la ce ti-a fost capul cand ai pus semintele noastre in pamant la vreme de nepus- nu te-ai gandit ca nu este timpul pentru asa ceva, ca sa-r putea sa vina frigul peste noi si noua sa nu ne placa deloc, poate chiar sa murim asa de tinere? Zic -tu fata sincer sa fiu ma-m gandit la asta si de aceea am pus semintele la o adancime mai mare in pamant, gandeam ca pamantul de deasupra voastra o sa va protejeze pana cand caldura va venii si va va multumii, si ca la acea adancime radacinile voastre vor fi mai bine infipte in pamant pentru a isi trage binetea lui mai bine.
Zambilica a tacut pret de cateva batai de vant, macinand ideea mea si apoi mi-a zis- hai sa spunem ca in prostia ta ai un pic de dreptate dar acum cand vezi ca a dat frigul navala peste tara, de ce nu ne acoperi macar noaptea, ai habar cat este de frig? Am stat un pic pe ganduri si-n ele i-am dat dreptate, gandeam cat de bine dorm eu noaptea acoperit si cat de rau trebuie sa le fie lor si nu stiam ce sa mai fac, ce sa mai zic.
Clopotele bisericii au inceput sa bata iar eu am plecat bolborosind a iertare lasand iarba sa mai cresca o zi- rusine prea mare mi-a fost de Zambilica.
Acum ma intreb ce ma fac maine, cum o sa gasesc rosiile, ce o sa-mi mai spuna Zambilica?

Repet poza, Zambilica este cea din stanga.

Seminte de rosii puse de 1 aprilie

Dupa ploaie a venit frigul, pauza de crestere pentru plantele din gradina. Ingrijorat de ceea ce ar fi putut patii firava mazare din cauza ploii mult prea hotarate, am fost la gradina. Era in regula, mandra si frumoasa mi-a spus sa-i mai pun un rand de sfoara si i-am pus- sa bucurat.
Si iata ce am mai gasit.

Acestea sunt rosiile iesite din semintela puse in pamant pe intai aprilie. Nu sunt la fel in toate cuiburile fiindca nu am procedat corect cu pamantul cu care am invaluit semintele. Am pus mai apoi alte seminte si au iesit toate fiindca am avut un pic mai multa rabdare.

Au cazut si petale de lalea, este si ramane frumoasa si acum si atunci - ea face intrarea acum pe blog.

Sa incerc?
Spatele sa mi-l ridic din prea multa aplecare,
privirea sa mi-o indrept din prea multul intuneric,
urechea sa mi-o aplec inspre sfaturi de bine,
sa miros fericire, sa incerc?
Si prin toate simturile,
sa incerc sa fiu roman, sa nu ma las chiar daca
preturile cresc,
afara de la munca sunt dat si ajung somer,
la spital ajung si nu am bani,
mor si nu am cruce,
insamantez grau si adun buruieni.
Si inca cate ar mai fi de spus si nu pot?
Sa incerc?
Si sa nu fiu trist,
de ai mei sa ma bucur,
de implinirea noastra prin acest pamant romanesc,
sa ma bucur?
Prin samanta ce-o pun in acest pamant,
SA INCERC?

Scrisoare-

Draga Ani
Iti scriu cu multa bucurie fiindca scrisoarea trimisa de tine a ajuns la noi si tare ne-am bucurat fiindca ai ajuns cu bine.
Ne scrii ca in prima ta zi traita pe acele meleaguri ai vazut oceanul si ca tare mult ti-a placut dar sa sti ca si noi am fost alaturi de tine si ne-am bucurat de fotografia pe care ai pus-o in plic in care noi vedem o fata fericita pe o plaja, cu un ocean in spate, plin de vapoare.
Despre noi ce sa-ti spunem? Aici in tara, preturile cresc, oamenii saracesc pe mai departe si nu fac nimic, stau cu capul pleacat ca o Miorita, ca un Manole si stau de atata vreme incat starea aceasta a devenit stana de piatra,o nemiscare.
Multumiri avem doar ca fiul nostru si-a mai revenit din raceala si nu-l mai doare gatul asa tare, ca a plouat si acum toate isi dau drumul in gradina- florile puse de tine iti trimit petale,- noi, mult bine!
Asteptam sa ne mai scrii, cu dragoste!

Scrisoare

Ani,
Iti scriu aceste randuri avand credinta ca ai ajuns cu bine la capatul lungului drum si cu speranta ca acum esti bine, inconjurata de prieteni, linistita si in acelasi timp bucuroasa.
Stiu ca acum esti obosita si ca ai vrea odihna dar eu si copilul nostru nu avem liniste, vesti am vrea sa aflam de la tine asa ca te rugam sa ne scrii cat poti tu de curand.
Si vreau sa-ti mai spun ca-mi pare rau ca nu am putut sta cu tine mai mult timp atunci cand ai pornit la drum, sti bine ca nu imi plac despartirile, au ceva nelalocul lor in ele- o simpla intrebare- de ce exista? -cred ca nu au dreptul.
Despre noi ce sa-ti spun?- astazi am cumparat leacuri pentru copilul nostru, il doare gatul si mi-a cerut sa-i cumpar ceva, sa-l ajute sa treaca peste durere. I-am cumparat si un ceai, acum si-l face dar am o parere de rau ca nu am cumparat si o lamaie, greseala mea.
Iti mai spun ca ne simtim nelalocul nostru fara tine, nu stim ce si cum sa facem sa fim, lumea noastra este intoarsa pe dos si abia asteptam vesti si sfaturi de la tine.
Inchei mica mea scrisoare cu credinta ca Dumnezeu ne va ajuta sa trecem cu bine peste aceasta despartire temporara si ca zilele ce vor urma vor fi bucurie pentru toti.
De la Dani si Alex, cu dragoste!

Rosii in camp.

A fost ploaie si pamantul sa bucurat, semintele din pamant si-au terminat hibernarea iar plantele danseaza prin pamantul ud. Ma bucur si eu si multumiri aduc. Si-n frenezia ultimelor zile, cu perere de rau trebuie sa-mi dau vina uitarii despre regina rosie- fiindca regina rosie si-a aruncat supusii din pamantul intunecat spre lumina zilei si iata-le...

Sunt mici dar au trecut cu usurinta prin pamantul negru, afanat cu care le-am inconjurat semintele.

Acestea sunt pornite din semintele romanesti, grija mare si o mirare- cata putere si energie trebuie sa-i daruiasca pamantul pana cand isi vor face rostul! Fara nici o indoiala, rosiile au cea mai interesanta poveste de spus si abia astept sa o traiesc impreuna cu ele.

A iesit si pastarnacul, terminatorul buruienilor fiindca la umbra lui buruienile nu au nici o sansa- e usurinta si pentru mine, stiu ca in acel strat am mai putin de munca.
Si sa nu-l uit ce mi-a facut anul trecut, cu manusi trebuie sa ma port daca nu vreau sa ma trezesc cu arsuri pe maini.
Tot scriu si scriu dar gandul imi sta la nevasta- si eu si copilul, stam ca doua curci plouate in casa si nu ne zicem nimic. Poate fiindca asteptam vesti.

Buruieni

Am plecat mai fara chef, singur, oarecum incurcat in ganduri, inspre gradina, fara a sti ce vreau.
Am trecut drumul, am intrat si oprit in mijlocul gradinei, am mai tras o data aer in piept si am inceput treaba, cumva din instinct. Si am smuls la buruieni, si am smuls fara sa-mi dau seama ca trec ore, si-n smulusul buruienilor gandurile sau cernit, sau asezat spre ceea ce cred ca ar trebuii sa fac in timpul ce va venii.
La final am privit gradina fara de buruieni, eram obosit, satisfacut, dar cel mai mult ma surprins starea mea de bine, oarecum linistit, impacat, increzator,liber- priveam buruienile smulse si zambind imi venea sa le multumesc pentru timpul petrecut impreuna, si mi sa parut ciudata aceasta stare.

Iata-le, exista undeva, urate de gradinari, injurate de celelalte legume, nu se lasa.

Furnici

Sa dus si ziua de azi,
bucurel ma simt, bucurel sunt,
furnicile sunt la locul lor, isi vad de treaba,
muncesc ca nimeni altcineva si
o inchinare ar trebuii sa le dam,
fiindca ele sunt daruite pentru noi,
pentru noi.
Cu multumiri, Tie...!